Incredibil, dar adevărat: primarul Oprescu, decorat de Franța cu Legiunea de Onoare. Oprescu, în compania lui Coposu și Boia. Vă vine să credeți? Doina Vella a organizat protestul împotriva unei asemenea decizii.
Reporter: Cine este Oprescu?
Doina Vella: Oprescu este un primar penal. Din 2008 încoace, a făcut tot ce nu trebuia. A demolat fără autorizație clădiri de patrimoniu, a evacuat ilegal în plină iarnă peste 1.000 de oameni – le-a oferit la schimb barăci sau locuințe insalubre la marginea orașului. A demolat un întreg cartier istoric ca să facă un drum foarte larg pe care baștanii să gonească cu mașinile lor de teren între Palatul Victoria și Parlament: mai multe mașini în centru era fix ce ne trebuia. A încălcat sentințe judecătorești. A zbîrcit-o cu mediul, cu pistele pentru biciclete, cu gestionarea maidanezilor. Distruge memoria și identitatea orașului, își bate joc de cetățeni și minte cum respiră. Cred că pînă și baronului Münchhausen i-ar fi jenă să fie comparat cu Oprescu. Măcar el, baronul, avea stil. Știi, ca-n vorba aia: dacă tot mă minți, măcar minte-mă frumos. Oprescu ne minte urît. Și ne disprețuiește.
Rep.: Cum de i se șterg păcatele cu o distincție?
D.V.: Păi, asta a fost întrebarea care a generat protestul: de ce i se acordă medalia, din moment ce n-o merită? M-a întrebat o jurnalistă: dacă n-o merită, atunci ce merită? I-am răspuns: niște procese penale. Pentru ce? – m-a întrebat domnișoara. Pentru toate ilegalitățile pe care le-a comis. Părea un pic cam ofuscată cînd a plecat. Mă întreb de ce. E suficient să privești în jur cu un pic de luciditate.
Rep.: Ce-au pățit funcționarii francezi?
D.V.: Cred că n-au pățit nimic în mod deosebit. E o linie de acțiune care pare destul de consecventă și care justifică vorba aia franțuzească: La politique est la plus grande des putains.
Rep.: Coposu, Boia, Oprescu?
D.V.: Dar Ceaușescu, Micky Șpagă și Putin? Dacă chiar zic ce gîndesc despre chestia asta, chiar și voi o să mă cenzurați. Așa slobozi la gură cum sînteți. Zic că medalia asta a cunoscut vremuri mai bune și că merita o soartă mai bună. Dar probabil că i se aplică o altă sintagmă franțuzească: grandeur et décadence des courtisanes. Doar că atunci cînd vorbim de merit și te-ai prostituat, e mai greu să-ți refaci fecioria. Zic că, atîta timp cît este atribuită pe criterii politice și economice obscure (ca să nu zic oculte), invocîndu-se inexistente merite, este o mare ipocrizie. Și că nu mai valorează doi bani. Iar românii care au primit-o pe bune și care mai sînt în viață ar trebui să o dea înapoi. Și-acum, pe un ton mai serios și un pic mai personal, uite ce-aș vrea să zic: pe mine mă doare de două ori chestia asta cu legiunea de onoare (fără majuscule) atribuită lui oprescu (fără majusculă). Odată că am crescut în Franța și că am primit de-acolo, pe planul minții, o grămadă de lucruri bune pentru tot restul vieții mele. Și mă supără rău că Franța și-a dat cu stîngul în dreptul cu chestia asta. În al doilea rînd pentru că trăiesc în București și mă doare Bucureștiul chinuit de lipsă de viziune, corupție și incompetență. Și mi-e teamă de efectul pervers al atribuirii acestei distincții (așa demonetizată și golită de sens cum a devenit): că îi va da aripi lui oprescu să facă și mai bine. Iar ”mai binele” lui este un dezastru pentru noi. Așa că: La Légion d’Honneur est morte! Vive la Légion d’Horreur!
