Domnule președinte, dac-ar fi să alegeți, cu cine-ați vrea să semănați dintre cei trei mari de la Yalta?

Dacă vă uitați din cînd în cînd la „National Geographic Wild“, imaginați-vă, fără mari eforturi, un leopard, așa, mai bătrîior, care, ca să pară leu, își vopsește blana într-o singură culoare: acela este Petre Roman.

„Domnule președinte – l-am abordat eu acu’ trei zile pe Șăfu’, văzîndu-l mai bunic ca niciodată –, dacă eu îmi voi scrie vreodată memoriile, aș dori să vă-ntreb…“ „Poftim? – a zis dînsul. Ce să scrii?“ „Memoriile, domnule președinte“. „Tu, Nutzi?! Și tu?! De ce să le scrii?“ „Păi, m-am gîndit că dacă Pătrășcanu a trecut prin trei dictaturi, eu, care-am trecut prin trei președinți, de ce să nu…“ „Mda – a făcut dînsul. Înțeleg. Mă rog, treaba ta. Da’ vezi că Pătrășcanu, după cea trecut prin trei dictaturi, a fost împușcat într-a patra. Și ce voiai să mă-ntrebi?“ „Domnule președinte, dac-ar fi să alegeți, cu cine-ați vrea să semănați dintre cei trei mari de la Yalta?“ „Cu Churchill“, a răspuns dînsul fără șovăire. „De ce? De ce nu cu Roosevelt?“ „Nutzi dragă, eu sînt, după cum bine știi, un președinte- jucător. Mă vezi tu ducîndu-mă de trei ori pe săptămînă pentru declarații la TVR într-un cărucior împins de Lăzăroiu?“ „Dar cu Stalin?“ „Dă-l în mă-sa! Ce folos c-a belit atîția dacă de pe urma lui n-au rămas decît un adjectiv și două substantive: «stalinist», «stalinism» și «destalinizare»? Cum ți-ar suna ție, Doamne ferește, «debăsescizare»? Sună ca dracu’, vorba ăstuia vopsit, Petrică.“ „Și de ce cu Churchill? Ne-a dat, printr-un petec de hîrtie, pe mîna rușilor.“ O luminiță veselă i s-a aprins în ochi: „Da, e adevărat, dar ai văzut, la cît a trăit, cît a băut?“.

(va urma)