Radu Mazăre a fost pus în libertate fiindcă procuroarea care se pregătea să-l umfle nu avea nici experiență de ședință și nici date serioase în dosar.
Dosarul lui Mazăre a fost, de fapt, subțire ca o minte de deputat PSD, dar nu ăsta e principala lui problemă. Cele cîteva foi pe baza cărora au năvălit mascații la Casa di David au fost extrase din dosarul lui Elan Schwarzenberg. Procurorii n-au fost în stare să-l prindă cu zecile de milioane care plutesc asupra lui ca o aură braziliană și s-au grăbit să-l apuce de un fleac de 90.000 de euro. Dar să revenim la Elan. Martori oculari susțin că dosarul piticului israelit are cîțiva metri cubi. În volumul acesta trăiește, cică, o listă întreagă de politicieni de toate culorile, cărora Elan le-a făcut plăți din diverse paradisuri. Între două spălări de bani, un fals și o evaziune fiscală, fostul soț al Mihaelei Rădulescu și-a găsit mereu răgazul de a unge un greu al politicii sau al administrației publice. Sume uriașe provenind din rețeaua lui Codruț Marta și din alte rețele încă necunoscute s-au plimbat prin toate insulele lumii, tîrînd după ele nume care ne zîmbesc de la televizor. Se mai găsesc în maldărul de hîrtie și suspiciuni de crimă, dar chiar dacă președintele Băsescu a zis că vorbește cu Mossad-ul să-l lege, iată că Elan n-a fost capturat. A fost deranjat puțin Mazăre, e drept, dar poate că în cazul lui procurorii n-au primit dispoziție să-i verifice circumcizia cu două degete.
