Dosarul Microsoft se pregătește să candideze

Cele trei mari operațiuni de fraudare a statului român sub pretexte IT

(licențele Microsoft, securizarea frontierelor – EADS și Sistemul Educațional Integrat) au făcut să se evapore din bugetul național un miliard de euro. Operațiunile de sifonare au început în 2001 și au continuat pînă în 2014. În dosarele deschise de DNA apar, pe lîngă hoții civili, liste lungi cu oameni politici.

Acești oameni politici, aparținînd guvernelor Năstase, Tăriceanu și Boc – în frunte cu premierii –, sînt descriși de martori și denunțători ca fiind implicați atît în semnarea actelor și eliberarea tranșelor de bani, cît și în încasarea beneficiilor materiale. Procurorii au păstrat în dosare aceste depoziții care trimit la vîrfurile politice, deci au considerat că există destule dovezi ca suspiciunea de complicitate la jaf să fie rezonabilă. Și chiar există zeci de volume care conțin – printre altele – documente bancare sau de altă natură care susțin plata unor sume amețitoare către politicienii suspecți.

Să nu uităm un detaliu de context:

aproape toți demnitarii implicați în cele trei dosare au un aer de bunăstare neobosit: ba proprietăți în țară și în alte țări, ba copii la studii în școlile scumpe ale Europei și Americii, ba bijuterii și colecții de artă care pot umple muzee, ba obișnuințe de consum, de shopping și de călătorie care-i fac să fluiere de invidie pe milionarii din Occident. Pe scurt, acești oameni care au trăit ca salariați la Guvern, în Parlament sau în administrație au averi imposibil de dobîndit din venitul de bugetar. E clar că, la un moment dat, în viața lor a apărut o valiză.

În dosarul Microsoft, de pildă, din cele 200 de milioane de euro plătite de guvernele Năstase, Tăriceanu și Boc unor samsari de licențe invizibile, 70 de milioane au ajuns la mijlocitorii, influențatorii și diriguitorii români. Din astea 70 de milioane, la alde Cocoș, Niro, Pinalti și Gabriel Sandu au ajuns, cu totul, vreo 20 de milioane. Întrebare: unde au ajuns restul de 50 de milioane? Altă întrebare: de ce DNA s-a concentrat să-i aresteze pe cei care au furat 20 de milioane, iar pe ceilalți – numiți și documentați în dosar, și care au furat de două ori și jumătate mai mult – i-a lăsat deoparte?

Peste 30 de miniștri, secretari de stat, directori de ministere și parlamentari notorii

sînt menționați cu subiect și predicat că au încasat o mită strașnică, de pe urma căreia două-trei generații de urmași nu mai au probleme cu plata ratei la Rolls Royce. Peste 30 de oameni de afaceri cu statul și combinatori de toată mîna recunosc că au fost implicați în prădarea contractului, că au fost complici la crearea unor contracte și plăți fără obiect, că și-au însușit comisioane și au cărat valize cu bani. 56 din cele 60 de volume ale dosarului Microsoft conțin probe care susțin afirmațiile din rechizitoriu. Și, cu toate astea, sînt trimiși în judecată cei patru răufăcători din categoria Cocoș. Restul beneficiarilor, adică făptuitorii cu pene politice și băieții deștepți din IT, sînt bine-mersi. DNA s-a arătat preocupată de 7% din infractori și de 28% din bani.

Dar, cum un dosar nu poate fi lăsat să bată la ochi,

la finalul rechizitoriului există niște disjungeri. Procurorii, consumîndu-și, parcă, energia pe parcurs, disjung din cauza grupului Cocoș alte cauze, care se presupune că vor fi tratate separat. Astfel, pe lîngă tot felul de suspecți de mîna a doua, pe lîngă spălări de bani comise de companii offshore, există și o „disjungere a cauzei cu privire la suspecții Funeriu Daniel, Vreme Valerian, Ecaterina Andronescu și alții pentru fapte de abuz în serviciu, fapte de corupție și spălare de bani…”

Îți vine să întrebi: dar unde sînt premierii Năstase, Tăriceanu și Boc, unde sînt miniștrii de Finanțe Vlădescu și Tănăsescu? Unde sînt Dan Nica și Gheorghe Gherghina, unde sînt secretarii Guvernului Mihai Voicu, Șerban Mihăilescu, Radu Stroe și Ilie Bolojan? Unde sînt Vasile Blaga, Roberta Anastase, Cezar Preda și Radu Berceanu? Unde sînt Vlad Moisescu și Dorin Marian, unde sînt Karoly Borbely și Eugen Teodorovici? Unde sînt acești oameni care colcăie în dosar printre probe și denunțuri?

Păi, ei sînt acei „și alții” din rechizitoriu. Sînt mici, neobservabili, sînt puși la adăpostul unora ca Androneasca și ca Funeriu, care mai mult ascund decît subliniază categoria infractorilor politici. Acest „și alții” arată nu doar limitele de voință ale DNA, ci și calcule de putere. Disproporția dintre greutatea dosarului și subțirimea concluziilor arată ca o strategie electorală. Lotul politicienilor pare păstrat pentru momentele de fierbințeală publică din iunie și noiembrie.