E bine să știți că la Muzeul “Antipa” au rămas neîmpăiați mai mulți hominizi, iar această lipsă afectează serios succesul muzeului. Directorul general, adjuncții, contabilul-șef și șeful departamentului PR ar alcătui un trib credibil într-una dintre dioramele de la etajul întîi, unde poți admira oamenii primitivi. Portarii pot fi lăsați așa cum sînt, chiar dacă munca lor constă în alungarea vizitatorilor – lucru pe care l-ar putea face și gorila mascul de la intrare. Dar ei execută doar ordinele superiorilor. Și, ca să lămurim misterul, aceste ordine spun că vizitatorul care a depășit cu o secundă ora 19 nu mai poate intra, chiar dacă muzeul se închide la 20. Ca să vizitezi într-un ritm rezonabil toate cele trei niveluri ale clădirii nu-ți ia mai mult de 40 de minute. Ai avea timp, de la 19 la 20, să mai și aprofundezi anumite secțiuni care ți-au scăpat în tinerețe. Ai putea să faci comparație între animalele împăiate de Antipa însuși, acum 80 de ani, și cele importate de la taxidermiștii sud-americani, australieni și asiatici. Renovat ca la carte, muzeul arată așa cum trebuie să arate un muzeu, dar publicul de seară e împiedicat să intre. Motivul e pe cît de simplu, pe atît de stupid: mașinăriile care eliberează bilete nu mai funcționează după ora 19. Sînt legate de nu știu ce bancă și, odată cu banca, se închid și ele. Ar urma că, dacă banca ia o zi liberă, se închide și muzeul, iar dacă banca dă faliment – adio floră și faună!
Bătrînul Antipa regretă pesemne că a acceptat o înmormîntare creștinească, în loc să se fi lăsat mumificat în vitrinele cu egipteni. Ar fi putut astfel să repare din interior problemele de indolență și miserupism ale administratorilor de azi. Dacă, de pildă, ar fi vizitat expoziția temporară de fluturi vii, găzduită de un pavilion din curtea muzeului, ar fi împrumutat un harpon din diorama cu inuiți și ar fi doborît întreaga conducere. În loc să se zbenguie cu grația lor multicoloră și tropicală, fluturii zăceau pe iarbă, doborîți de frig. Cele cîteva zile răcoroase au decimat splendidele lepidoptere, fără să-i dea prin cap cuiva să bage în priză un reșou.
33 de vizualizări
Reșoul există, dar nu a fost utilizat datorită grijii exacerbate a lu’ nea Dodu electricianu’, să nu care cumva să facem scurt circuit, prin aterizări forțate ale confraților pe spirele înroșite. Au mai fost salvate câteva exemplare dintre noi, care cu antenele degerate, care cu membrele amputate. Cert este că vom putea face „circ” din nou, abia după vreo câteva zile de covalescență, post-tratamentului cu ambrozie și nectar din rezerva inepuizabilă a conducerii M.Antipa, ce se conduce după principiul „Homo sum, humani nihil a me alienum puto” .