Donny visează la o carieră de comediant de stand-up, dar, în loc de cluburi cu fani, umple deocamdată pint-uri cu bere într-un pub londonez. Mai mereu absent, rătăcit în lumea lui de aspirant de comic profesionist, pînă cînd pe ușa barului intră, deprimată, Martha. Oarecum anevoios, mai mult pe-o parte, după ce-a defectat toate cîntarele de-acasă.
Scaunul pe care s-a așezat protestează mut, dar rezistă stoic kilogramelor revărsate, la fel ca barmanul umorist care face pe cavalerul și, mai mult din milă, o servește cu un ceai din partea lui. Gestul prietenesc, interpretat greșit ca semn de simpatie, urmat de o glumă jenantă, îl introduce într-o conversație și un joc periculos cu domnișoara de 43 de ani care, ieșită din depresie, vorbește încontinuu despre cît de bogată-i ea și ce viață flamboaiantă de consultant juridic al tuturor vedetelor britanice are. Disperată după atenție și încurajată de lipsa reacțiilor negative, noua sa cunoștință revine în fiecare zi, monologînd spre partea lui de tejghea pînă la agasare.
După prima căutare pe Net, bănuielile lui Donny se confirmă: Martha e o avocată de succes doar în visele ei cele mai frumoase. Mai mult, spre îngrijorarea lui încă neexprimată, dizgrațioasa obeză care-și imaginează lucruri și le povestește ca reale e o hărțuitoare în serie condamnată la patru ani de pușcărie. Și totuși, informația asta îl lasă, inexplicabil, rece. O pasivitate care-i facilitează mincinoasei patologic trecerea de la fantezii la flirturi, apoi la propuneri sexuale directe, strecurate zilnic prin sutele de mail-uri agramate trimise pe adresa lui și în comentariile supergeloase la toate pozele postate pe Facebook-ul său de la înființarea contului. În loc să pună capăt, ferm, iluziilor domniței, Donny se complace în situația asta, oarecum flatat de fascinația pentru el, și, dintr-un prost înțeles acces de empatie, evită să o facă să sufere și dă curs unui fel de șantaj sentimental, acceptîndu-i tacit avansurile, în loc s-o țină la distanță. Pînă nu mai poate scăpa de ea.
Martha îl urmărește continuu, obsedant, zi și noapte, online și offline – e nelipsită din pub, asistă și chiar intervine din public la show-urile sale patetice de clovn trist, îl acostează în fiecare seară pe drumul către casă. Prezentă permanent chiar și cînd nu e prin preajmă, își torturează psihic partenerul de relație bizară, toxică, de tip Sindromul Stockholm, creată artificial între doi oameni cu probleme aproape mentale. Într-un moment de pauză a acestei autoflagelări asistate, Donny contactează confuz și șovăielnic Poliția, iar nebuna cu răbufniri violente care-și cerșește practic ordinul de restricție se mută în stația de autobuz din fața locuinței lui, continuînd să-l terorizeze cu personalitatea sa complet deranjată, capabilă oricînd să treacă brusc, în aceeași frază sau secundă, de la declarații de dragoste la blesteme și amenințări.
E mult mai mult decît o vînătoare romantică unidirecțională în Baby Reindeer. Contextul motivațiilor și stărilor în care se află personajele constitue premisa unei călătorii emoționale coborîtă treptat în abisul deciziilor autodistructive, indiciu al gradului de alienare a unei societăți în care individul confundă dorințele și aspirațiile cu realitatea. De care fuge căzînd în promiscuitate, consum de droguri, minciuni, anxietăți și rușine, un cocktail dezastruos de slăbiciuni și atitudini nesănătoase care nu pot avea alt efect decît beție de simțuri, mahmureală de traume, dependență de validare, faliment al încrederii și stimei de sine.
Bine filmat, regizat și interpretat (pînă la urmă, protagonistul, creator al scenariului inspirat din fapte reale, își joacă viața, chestii pe care le-a trăit acum vreo zece ani), Baby Reindeer trece sticla cu un vibe specific britanic și niște emoții brute. Reconstituirea evenimentelor prin care a trecut autorul este prilej pentru studiul comportamental al unui om abuzat, paralizat sentimental, profund tulburat, instabil, nesigur, găurit de vulnerabilități, sfîșiat de gînduri și acțiuni aproape masochiste. O tragedie a erorilor personale în care, prin neglijență și indecizie, victima este principalul vinovat pentru ceea ce i se întîmplă.
Baby Reindeer, 2024-, thriller psihologic cvasi-autobiografic cu momente de comedie neagră, creat de Richard Gadd, șapte episoade de 27-45 de minute, difuzat de Netflix.
1.729 de vizualizări
