De 1 martie, am crezut că o să păcălesc Universul. Mi-am dat seama că absolut orice mascul tandru care n-a cumpărat încă un mărțișor – adică toți – va fi pe stradă la vînătoare de mărțișoare.
Și cum masculii tandri nu se deplasează nici pînă la ghenă fără mașină, înseamnă că pe stradă urma să fie haos: intersecții blocate, băgături și scoțături, șnururi alb-roșii strînse în jurul gîtului. Așa că am decis să merg cu metroul. Am făcut 20 de minute pe jos, bară la bară, printre tarabele cu mărțișoare de la Piața Unirii, apoi încă 20 de minute, tot bară la bară, printre tarabele cu mărțișoare de la Piața Romană. La un moment dat, m-am enervat atît de tare pe o babă care mi-a tăiat calea, fără să semnalizeze, încît mi-a venit să mă dau jos din mașină. Singura problemă e că atunci cînd mergi pe jos nu prea poți să faci asta. În schimb, poți să scoți foarte ușor mîinile pe geam. Ceea ce am și făcut.
Publicat în Cațavencii, nr. 9(87), 2013
