Dream-team-ul pensionarilor de la UMF Timișoara

De câțiva ani încoace, la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara pare a se turna un film din franciza Greu de pensionat. Nu mai puțin de zece profesori și un conferențiar săriți de 65 de ani sunt menținuți în activitate, ca titulari, pe baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, în loc să fie scoși la pensie și abia apoi, în caz de nevoie, încadrați în regim de plată cu ora, pe perioadă determinată. Iar majoritatea țin cu dinții și de prezența într-o structură de conducere, fie că este vorba de Senat, fie că ne referim la consiliile de departament din cadrul UMFT. Atât anul trecut, cât și în acest an, președintele Senatului, prof. Marius Craina – da, acel ginecolog despre care v-am povestit recent că și-a băgat amanta la doctorat și pe gâtul studenților –, a fost nevoit să le explice auditorilor Camerei de Conturi Timiș cum de forul pe care-l conduce se încăpățânează să interpreteze legislația nu în litera și în spiritul ei, ci în beneficiul intereselor de grup.

Înainte de a vă prezenta

concluziile trase de echipa de audit a Curții de Conturi, ne-am gândit că n-ar strica să faceți cunoștință cu „unșpele“ care nu vrea să părăsească terenul de joc: Brighita Vlaicu (70 de ani, profesor, șefa disciplinei Igienă), Darinca Todea (69 de ani, profesor, șefa disciplinei Reabilitare oralăși urgențe în medicina dentară, membrăîn Senat și în Consiliul Departamentului II), Adalbert Schiller (68 de ani, profesor, șeful disciplinei Nefrologie, membru în Senat și în Consiliul Departamentului VII, șef de secție în Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara), Horia Pleș (68 de ani, conferențiar, șeful disciplinei Neurochirurgie, membru în Consiliul Departamentului VIII, șef de secție în SCJUT), Tiberiu Bratu (68 de ani, profesor, șeful disciplinei Chirurgie plastică), Sorin Olariu (67 de ani, profesor, șeful disciplinei Chirurgie I și al secției cu același nume și număr din cadrul SCJUT), Mihaela Simu (67 de ani, profesor, șefa disciplinei Neurologie, membră în Senat și în Consiliul Departamentului VIII, șefa secției Neurologie II de la SCJUT), Iosif Marincu (67 de ani, profesor, șeful disciplinei Boli infecțioase I), Romulus Timar (66 de ani, profesor, fost decan al Facultății de Medicină în perioada 2016-2020, șeful disciplinei de Medicină Internă – Diabet, Nutriție, Boli Metabolice și Reumatologie Sistemică, membru în Consiliul Senatului și în Consiliul Departamentului VII), Marius Raica (66 de ani, profesor, membru în Senat, fost rector al UMFT în perioada 2012-2020, șeful disciplinei Histologie), Ioan Sas (66 de ani, profesor, șeful disciplinei Obstetrică-Ginecologie II, membru în Senat și în Consiliul Departamentului XII, șeful Secției Obstetrică-Ginecologie IV a Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara).

Trei alineate

ale articolului 289 din Legea educației naționale (Legea 1/2011) lămuresc fără echivoc întreaga situație. Alineatul 1 spune că  „personalul didactic şi de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani“, alineatul 3 precizează că „Senatul universitar din universităţile de stat, particulare şi confesionale, în baza criteriilor de performanţă profesională şi a situaţiei financiare, poate decide continuarea activităţii unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă (…). Cadrele didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora“ și, în sfârșit, alineatul 6 vine cu prevederea cea degrabă invocată de Senatul UMFT, dar citată pe sărite: „Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul în care instituțiile de învățământ superior nu pot acoperi normele cu titulari, pot hotărî menținerea calității de titular în învățământ și/sau în cercetare, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate, pe baza evaluării anuale a performanțelor academice, după o metodologie stabilită de senatul universitar“.

Ei bine, fix condiția care permite aplicarea excepției de la regula pensionării la 65 de ani – neputința ca UMFT să acopere normele profesorilor pensionabili – nu este îndeplinită de universitate. În punctul de vedere care i-a fost solicitat de către auditorii Camerei de Conturi Timiș, președintele Senatului UMFT, Marius Craina, nu aduce nici o dovadă că nu ar exista în universitate titulari gata să preia normele ce ar fi lăsate descoperite prin pensionarea veteranilor. Pentru că există. Or, în cazul absolut ipotetic în care la una dintre disciplinele în discuție nu ar exista titulari, ce ar împiedica instituția să organizeze concurs de promovare în cariera didactică?! În schimb, medicul ginecolog Craina o dă înainte cu autonomia universitară și cu cutuma înrădăcinată la nivelul celor șase universități de medicină din țară, așa-numita Alianță Universitară G6 UMF. De parcă autonomia sau cutuma pot avea vreodată, în mod oficial, întâietate în fața legii.

Situația de la UMFT este

rezumată de echipa de audit a Curții de Conturi cam așa: „Nerespectarea legislației în materie de constatare a pensionării cadrelor didactice și de cercetare la vârsta stabilită prin lege conduce la distorsiuni în materie de carieră universitară a cadrelor didactice ce îndeplinesc condițiile legale de avansare și prezintă riscuri reale în denaturarea semnificativă a cheltuielilor cu salariile acordate unor astfel de persoane“.

Omertà funcționează pe toate palierele la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, unde totul se bagă sub preș și o mână spală pe alta: de la avansarea în cariera didactică sau promovarea examenelor pe cu totul alte criterii decât performanța intelectuală la înșurubarea în funcțiile care induc influență și privilegii. Nu pentru că așa prevede legea, ci pentru că așa fac și alții…

Cristian Dinescu