Aceste drone inferioare, cum le-ar zice Ilie Dumitrescu, continuă să ne subordoneze și să ne lovească în Dunărea de Jos. Ne dau la operație, la Galați, așezare urbană deja grav rănită de prăbușirea industriei siderurgice și de lipsa de interes a autorităților centrale pentru dezvoltarea ei, timp de 35 de ani.
Cea de azi-noapte e a doua dronă care poposește, cu tot cu explozibil, în oraș. Prima s-a pitulat, în aprilie, într-o curte din zona Bariera Traian, spre marginea Galațiului, unde sunt multe case și mai puține blocuri. Fiind o scârbă cu aripi, lucru rusesc, făcut de mântuială, nu a bubuit și n-a făcut victime. Asta nouă, colega ei mai proastă, dar mai curajoasă, s-a avântat până în centru, dându-se cu capul de un bloc aflat pe cea mai importantă stradă, strada Brăilei. Și de data asta, îngerii antiaerieni ne-au ocrotit cât au putut. Mulțumim.
Treabă vor mai avea, pentru că apărarea României este formată din agenți constatatori. Impecabili în teorie, cei a căror meserie este să le pândească și să le dea jos înainte să ajungă la noi au un bilanț jalnic în practică. Nicio dronă doborâtă, deși ele pătrund din ce în ce mai adânc în spațiul nostru aerian. Se îngroapă în explicații sofisticate, de strategie, și lasă de înțeles că mai bine de-atât nu se poate, din moment ce toată lumea e la datorie și își face treaba impecabil. Cum spuneam și după incidentele precedente, e doar o chestiune de timp până vom avea morți și răniți. Ni se tot arată primejdia, dar nu o luăm în serios.
Ba o și negăm. Dinspre MApN ni se transmite ferm că „nu este un atac asupra României”. O fi asupra Belgiei, dar se încăpățânează românii să se sperie. Ba da, tovarășilor generali, e un atac asupra României. Din greșeală îți ajunge pe casă o dronă. La a doua nu mai e accident. Ai pagube materiale în sânul unui oraș mare al României, ai răniți, dar ieși public și spui că nu așa arată un atac. Am din ce în ce mai des impresia că îi scuzăm pe ruși, că încercăm să îi dezvinovățim pentru micile erori de calcul comise în misiunea lor nobilă de a ataca, de fapt, Ucraina. Iar pavăza NATO și siguranța pe care ne-o oferă încep să sune a glumă proastă.
Până se pun în funcțiune sistemele MEROPS, despre care se spune că ar putea intercepta dronele rusești, populația primește noi asigurări că totul e pus la punct. Primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu, vedea azi-dimineață numai părțile bune ale exploziei. A evidențiat norocul, protecția divină și s-a lăudat cu adăposturile civile funcționale. Or fi, dar câți gălățeni știu unde se află? Nici părinții mei, care locuiesc acolo, nici prietenii cu care am vorbit nu cunosc vreo procedură în caz de RO-Alert de atac aerian. Li se transmite să se ascundă unde îi duce capul. Populația nu e instruită, habar nu are ce să facă în afară de o cruce mare. Și nu cred că aceste două drone sunt motive suficiente pentru stabilirea unor protocoale de apărare în astfel de situații. La urma urmei, scapă cine poate.
In fata amenintarilor evidente ale Rusiei cerem guvern de unitate militara..de guverne de detectivi ne-am saturat
NATO, România, Flancul Estic…A intrat O DRONĂ, nimeni nu a deranjat -o , a lovit, a produs pagube, a făcut victime… Vă simțiți protejați? Rutte condamnă „imprudența” Rusiei. O fi vrut să spună „imprecizia”?! Că pare exact așa! Rușii să lovească cât pot Ucraina, e normal, e razboi. Dar pe NATO să o lase în pace, avem 5% de cheltuit, SAFE, Germania trebuie să-și construiască „cea mai puternică Armată”, la fel Polonia, trebuie să o rupem cu America sau Trump, nu e clar, trebuie keynesianism militar, Rusia va ataca „peste 5-7 ani”, etc… Așa se vede, o înțelegere nespusă, ascunsă sub falduri groase de propagandă toxică. În fond a fost o dronă…UNA. Merită să intrăm în război?! Dacă răspunsul ar veni din Ucraina, este clar ce ar urma!…Oare de unde va veni răspunsul?