Duhul unei cărți sacrificate

Umoristul H. Salem scrisese un roman, Cercul virtuos, și-l dăduse la Cartea Românească. Romanul era despre un tip care se întoarce de pe lumea cealaltă, fiindcă nu poate fi primit nici în Rai, nici în Iad. În 1986, trecuse romanul de cenzură, fusese tipărit și, cînd să intre în librării, vine vestea de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste: Cercul virtuos nu se difuzează. Ceea ce însemna că trebuia dat la topit. Un tînăr angajat al editurii e trimis la tipografia din Galați unde se trăsese cartea, să asiste la execuție. Iarnă, frig, proces-verbal, apoi operațiunea propriu-zisă. Volumele erau băgate într-un tocător din care ieșeau fișii de hîrtie, înguste ca fideaua. Tipografii i-au dat cîteva cărți domnului de la editură, care, întors la București, i le-a încredințat în secret autorului. Umoristul a lăcrimat. După un an și ceva, romanul a apărut din nou. Cu două capitole schimbate. Autorul, care devenise superstițios și mai clipea nervos dintr-un ochi, era convins că Cercul virtuos fusese tipărit pe aceeași hîrtie. Simțea asta, susținea, cînd pipăia paginile romanului, care-i transmiteau așa un fluid: nu putea fi decît duhul cărții lui sacrificate, care-și căuta odihna.