E greu să prezici viitorul, dar unii tot încearcă. Mai auzi câte un pronostic despre următorul președinte, despre cum o să se termine pandemia, despre primii oameni pe Marte, dar adevărul e că nu avem nici o șansă. E greu să spui ceva cu sens despre viitor, pentru că nici măcar trecutul recent n-a fost încă. În ultimii zece ani au existat multe dispute aproape factuale și polemici pe care timpul ar fi trebuit să le lămurească. Nu s-a întâmplat asta. Taberele sunt aproape aceleași, ca și cum un meci tranșat clar în teren ar continua ani de zile după fluierul arbitrului.
Prin 2011 se discuta despre băsiști și regimul Băsescu. Erau, pe vremea aia, oameni care apărau, cu un prestigiu pentru care munciseră din greu, onoarea președintelui. Între timp, s-au dictat multe verdicte, unele dintre ele definitive și cu executare, dar taberele s-au păstrat și discuția continuă în aceiași termeni. Pare că maxima concesie, într-un război ca ăsta, e să zici nu că ai greșit, ci că, mda, adevărul e pe undeva la mijloc. E imposibil să-l găsești pe unul care să recunoască senin și clar că, da, spunea niște prostii și că, dacă s-ar fi gândit mai bine, poate că și-ar fi nuanțat afirmațiile sau, și mai bine, nu s-ar fi băgat deloc.
Cea mai elegantă metodă, atunci când istoria nu ți-a dat dreptate, e să treci la subiectul următor. Dacă discuți despre lucrurile care-s relevante acum, nici nu mai ai timp să vorbești despre verdictele greșite din trecut. Avem pe cap o pandemie și suntem în plină campanie de vaccinare. Cine mai are timp de Băsescu și de Udrea?
Tema Justiției, protestele, Dragnea, Ponta, Oprea, USL. Pare că toată lumea a greșit și că toată lumea a avut dreptate. Nu spunem, clar, cum a tranșat vremea dezbaterile de atunci, ca să învățăm chestii utile pentru dezbaterile viitoare. Ar trebui ca, la 5-10 ani după fiecare scandal major din politică sau societate, să se facă un fel de rezumat al lui, la rece. Justiția s-a pronunțat deja, protagoniștii s-au retras din politică și miza a dispărut, așa că poți să spui, fără patimă, cam care a fost partea de dreptate a fiecăruia. Nici măcar nu e vorba de dezvăluiri noi sau de informații scoase la lumină pentru prima oară. Pur și simplu, un ziarist lucid și disciplinat trebuie să treacă pe o foaie ce se știe acum despre speță. Asta ar fi etapa ușoară. Etapa grea e să le bagi foaia sub ochi combatanților care au tras atunci cu argumente oarbe, eventual să le dai cu ea peste nas.
3.588 de vizualizări
