E ne-nfricat, e mic, e rău. E Sighiartău

În PNL, anticomunismul n-are moarte. E posibil să nu mai existe comuniști adevărați în România, să nu-i mai găsești nici măcar ascunși în munții patriei, în vreo peșteră, dar de anticomuniștii din PNL nu ai loc să arunci un ac.

Născut în martie 1989, când comuniștii români se pregăteau să-și facă ultima reverență, Robert Sighiartău e unul dintre acei luptători anticomuniști care n-au avut ocazia să muște dintr-un comunist viu. Când a votat prima dată, în 2008, până și Ion Iliescu se retrăsese de patru ani, iar în 2012, când a intrat în politică, a făcut-o direct în partidul comunistului și turnătorului Petrov, cunoscut de apropiații ideologici și sub numele de Băsescu.

Și totuși, deși e de-o vârstă, aproape, cu revoluția, Sighiartău recuperează trecutul pe care nu-l are și se războiește amarnic, zi de zi, cu comuniștii din PSD, uitând că, prin absorbția PDL-ului, PNL-ul are mai mulți supraviețuitori din PCR decât orice alt partid din România.

La un moment dat, Sighiartău era pe cai mari, ajungând secretar general al partidului. Ce făcuse pentru a ajunge acolo, ce nu făcuse, nici nu mai contează. Important e că de atunci a rămas cu impresia că ar fi o persoană importantă, un politician de talie mondială, un ombilic al lumii în jurul căruia se învârt toți ceilalți.

Robert Sighiartău este, ca Dan Motreanu, Mircea Hava sau Ilie Bolojan, unul dintre acele nume care sunt vehiculate mereu când vine vorba de câte o revoluție prin partid. Doar că Sighiartău e mai degrabă din specia lui Motreanu: se vorbește mult despre el, dar nimeni nu pare să știe ce merite excepționale are.

Asta nu-l oprește pe june să sară la beregată, să ceară sânge și să se lupte prin pizzerii și cafenele pentru ruperea coaliției și rămânerea la guvernare. Pentru că, spune el, „trebuie luate în calcul vocile celor care aduc voturi partidului“. Ei bine, probabil că de aici vine îngâmfarea acestui geniu fără realizări: voturile pe care pretinde că le aduce.

Născut și crescut într-o religie neoprotestantă, pastor penticostal în timpul liber, absolvent al școlii de predicare „Cireșarii“, Robert-Ionatan Sighiartău a urcat în politică pe spinarea celor 24.334 de penticostali din județul Bistrița-Năsăud. Comunitate disciplinată, care-și ascultă liderii religioși, penticostalii pot fi bănuiți că ar vota în funcție de indicațiile predicatorilor lor. Dar asta nu e suficient pentru a transforma un băiat de bani gata, plin de tupeu, în farul călăuzitor al liberalismului român. Căci chiar în fieful lui, județul care l-a făcut deputat, Robert Sighiartău cam gâfâie când vine vorba de strânsul de voturi. La alegerile parlamentare din 2020, PNL de-abia a obținut în Bistrița-Năsăud 26.000 de voturi, adică 10% din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale. Iar la alegerile locale din același an, influența lui Sighiartău a fost nulă: Consiliul Județean a fost câștigat de PSD și aliații săi, la aproape 9.000 de voturi distanță. Așa că o fi aducând domnul Sighiartău voturi în partid, dar nu atât de multe pe cât de mare îi e gura. Căci dacă îi iei voturile coreligionarilor pe care-i tranzacționează ca pe o marfă, dacă-l lași și fără banii făcuți de familie din vânzarea de mașini, Robert Sighiartău rămâne un îngâmfat fără realizări, pus mereu pe scandal. Ceea ce nici măcar nu este vreo raritate în partidul condus de gealul Ciucă.