Peste ani, pe zidul locuinței în care a stat ar trebui montată o plăcuță: „Aici a trăit și a fost penibil C.D. între anii…“.
Omul acesta ziua se îmbracă la costum, apare la TV și explică ce înseamnă valorile democratice cu voce de robot telefonic, pentru ca seara să-și tragă pe el fustă de dac, chiloți de extremist și nas de clovn ca să participe la petrecerile extremiste date de George Simion. Fuziunea PMP cu AUR e nimic, e prostie, PMP nu există, e mirosul puturos rămas în urma unui turnător. Delirant cu doze letale de ridicol este cum prezintă Cristian Diaconescu relația PMP cu AUR: „14 parlamentari AUR vor în Mișcarea Populară“. Așadar, pe cale de consecință, PMP intră el cu totul în AUR.
Dar când, cum, de ce, în istoria democrației, s-a mai întâmplat ca mulți politicieni ai unui partid parlamentar aflat în ascensiune să se simtă cutremurați de mesajul unui partid leșinat, mort în șanț și-n sondaje și să vrea să se înscrie în acel zero?
Se mișcă niște plăci tectonice, strategice, securistice în AUR. George Simion se rupe cu totul de filonul extremist, antisemit, bolnav pentru a juca pe placul strategilor cu epoleți: Simion s-a întâlnit cu Teodorovici, Simion își oficializează relația mov cu Dan Diaconescu, Simion e partenerul ilustrului anost școlit în câmpuri tactice Cristian Diaconescu.
Practic, Iohannis poate să-și pregătească mandatul de premier cu o majoritate PNL-AUR.
