Premierul Ungureanu a făcut cel mai temerar pariu cu istoria: să vireze la bugetul de stat două miliarde de euro în două luni, din alcool şi produse vegetale. Cu unguentul ăsta reprezentând 1,5% din produsul intern brut, probabil că ceasurile economiei ar începe să se urnească de la anemic spre apatic. Ca multe alte state care luptă din răsputeri cu evaziunea fiscală, şi România se află în situaţia în care nu i se poate face binele decât cu răul, cu forţa.
Ca să-i faci bine ţării, trebuie s-o arestezi în vămi, s-o snopeşti în bătaie în sediile poliţiei de frontieră, să-i arzi câteva biciuşti peste botu-i tupeist în birourile gărzii financiare, să-i tragi un toc de viol de bine în closetul SRI. A trecut mai bine de o săptămână în care inspectorii fiscali au confiscat câteva sacoşe de clementine, şapte camioane care duhneau a trăscău şi seiful unei bulibaşe din Strehaia, în care Majestataia Sa îşi ţinea sculele de spoitor din tinereţe. S-au adunat din amenzi şi din contravaloarea camioanelor confiscate circa 300 de mii de euro, iar drumul până la cele două miliarde scontate este ca de la Pământ la Jupiter. Indiferent care va fi scorul la încheierea sorocului, un lucru este clar: premierul Ungureanu n-a făcut, prin pariul asumat, decât să denunţe public lamentabilul eşec al cabinetului Boc. Şi chiar dacă va strânge abia o jumătate de miliard, tot va demonstra că se poate şi că Boc n-a putut, că era epuizat. Indiferent de mărimea scorului, prima persoană luată la întrebări va fi Sorin Blejnar, şeful ANAF. Păi, făi, regino care eşti tu regina bălţii, ia vino tu încoace-aşa la tata să-ţi arză o cravaşă peste deştele alea de papagal, care n-ai combătut evaziunea la timp! După care va fi trecut în rezerva de cadre a oranjeriei de guvernământ. Până atunci mai e însă departe, iar economia subterană duduie.
