Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o căsuță sau cinci (că pe una ai pierdut-o definitiv în instanță, pentru fals și uz de fals) și te apuci de dat cu pixul.
Pe Klaus Iohannis îl așteaptă cinci ani de vacanță. Dar nu și-o permite, încă, pentru că nu e totul aranjat. Pur și simplu, președintele nostru vrea să fie sigur că poate să nu facă nimic în liniște. Parcă prea agitați i-au fost ultimii cinci ani. A fost nevoit să îmbrace geaca roșie a luptei de clasă, a ieșit în stradă, s-a expus în mod repetat suspendării, prin încălcarea Constituției. Iar asta nu trebuie să se mai repete. Nu în următorii cinci ani.
Țara are nevoie de liniște, de stabilitate politică, de un viitor previzibil. Ni se spune de multă vreme că investitorii vor predictibilitate. Și asta trebuie să li se ofere. Lor.
Nouă? Noi n-avem nevoi. Avem obligații. Trebuie să plătim. Asta a trebuit să facem mereu. Asta, de-abia, e predictibil. În două luni și puțin, Guvernul Turcan-Orban ne-a arătat foarte clar care este drumul. Banii noștri, ăia care erau, s-au mutat spre o companie americană care, până acum, doar a încasat, dar nu a și prestat. Am plătit rachetele de la Raytheon, deși nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem asta. Ni s-a spus că trebuie, deci să plătim, fără neapărat să și primim. Uite, vine războiul, ne atacă Iranul, trebuia să fim pregătiți. Atunci când rachetele persanilor vor veni spre toți aliații SUA, noi le vom doborî, aruncând în ele cu ordine de plată. Am fi putut să le combatem, cumva, opunându-le o populație educată și sănătoasă. Dar ne-ar fi mai greu, din moment ce am redus bugetele Educației și Sănătății.
După ce am avut-o premier pe Viorica Dăncilă ar fi trebuit să ne gândim că Educația va fi realmente prioritatea numărul 1 a României. Dar, hélas, nu e. Din păcate. Astăzi, nu Viorica Dăncilă ar trebui combătută. Nu cea din trecut. Ci Dăncilele ce vor să vină. Și vor veni, fără îndoială.
Ne grăbim, cumva, spre niște alegeri premature. Nici un partid dintre cele ce ar putea participa la alegerile anticipate, dacă acestea vor avea loc, nu propune nici un program. Nimic. Dar își fac, toți, calcule. În aproape toate firmele de sondare a pieței se lucrează deja în draci. Politicienii vor să știe cum stau în sondaje. Nimic nou. Unii stau mai bine, alții stau mai prost, ca de obicei. PNL, cățărat în cârca lui Iohannis, simte vânt în plete. În alea rare ale lui Câțu, în alea scumpe ale Ralucăi Turcan. Important e că adie ceva. O victorie istorică, o, în sfârșit, eliminare a PSD din viața publică.
Deocamdată s-a ieftinit benzina. Nimic altceva. Prețurile n-au scăzut proporțional cu reducerea de aproximativ 30 de bani pe litru. Doar nu vă așteptați să și scadă. Dar au scăzut și vor mai scădea veniturile bugetare. Va crește profitul companiilor din energie, însă. Să ne bucurăm. Doar de aia suntem aici: să-i ajutăm pe unii să câștige bani. Vedeți și dumneavoastră că n-are sens să construim școli sau spitale. Alea costă. Oricum, în școli copiii noștri ar învăța lucruri, iar asta e periculos. Oamenii care învață lucruri vor răspunsuri, căci pun întrebări. Oamenii care nu învață nimic n-au nevoie de nimic. Și ghiciți care sunt cetățenii mai comozi pentru politicieni? Cei care întreabă sau cei care acceptă fără întrebări? Anul trecut n-am avut pe cine să alegem drept președinte. N-am avut o opțiune reală. Anul acesta nu vom avea pe cine să alegem în Parlament. Nu ne vor promite nimic, pentru că nu vor dori să ne dea socoteală. De ce să-și asume lucruri când pot să nu-și asume nimic?
Merge și așa, nu?
Încă patru-cinci ani. După care…
Da, chiar: ce faceți peste patru-cinci ani? Că acum nu mai pare nimic de făcut.
Haideti d’le! Tocmai ce-au trecut ,,alegerile” si vreti alte alegeri? In epoca nu demult apusa, la inceput a fost lupta pentru ca din mintalul colectiv sa dispara partidele istorice iar apoi s-au pus pe alegeri ,,libere”. Aveau un singur partid si si-l scoteau in piata ,,sa-l aleaga” poporul. Pentru ca-n anii ’80, dupa atata ales, sa nu mai intereseze pe nimeni, nici macar pe fauritorii mascaradei. Uitati ca, vorba vestitului cantec, am ajuns sa vedem ,,rasaritul de la spate”. Numai ca n-ar strica sa ne intrebam daca e apusul de soare ceea ce vedem sau … ?
,,Investitorii” sigur au predictibilitate, nu va faceti probleme. Ca deaia au ,,investit”. S-au bazat ei pe ceva concret. Si vor ,,investi”. Pentru c-au ajuns la butoane pe aceste meleaguri astfel ca predictibilitatea-i la ei. Noua ne revine nota de plata pt. intretinera aparatului din ce in ce mai stufos care le asigura predictibilitatea.
Ne-am lămurit şi cu ăştia, dar mai ales cu ăsta, cel din capul satului ! Cine-o îndrăgi străinii …..ne spunea acum un secol şi ceva marele Eminescu, dar noi nu şi nu , că ai noştri nu-s buni, că sunt hoţi, că sunt…, ce mai că sunt români ! Aşa că hai cu Iliescu, Băsescu, Isărescu, Roman, Brucan, Iohanus , Orban Bella, Kovacs şi ceilalţi şi uite unde-am ajuns ?!
Să-i dăm dreptate lui Patrick Andre de Hillerin ! 😉