Alegeri în vremea coronavirusului

Până la finalul lunii martie, cel mai târziu în prima săptămână a lunii aprilie, guvernul fie el și interimar, trebuie să emită hotărârea de guvern prin care stabilește data alegerilor locale și calendarul acestora. Legea spune că HG-ul trebuie emis cu minim 75 de zile înainte de data alegerilor locale. Dacă acestea vor avea loc pe 14 iunie sau pe 28, cam ăsta este termenul limită: finalul lui martie, începutul lui aprilie.

Ar mai fi, de asemeni, alegerile anticipate, pentru a căror organizare s-ar putea emite o hotărâre de guvern și ceva mai târziu, dacă ar rămâne în vigoare OUG-ul guvernului Orban legat de organizarea alegerilor anticipate. Ceea ce este greu de crezut. Oricum, e din ce în ce mai greu de crezut că vor avea loc alegeri anticipate. PNL s-a aruncat, în noiembrie, ca fata mare la măritiș, fără să țină cont că pentru ei ar fi fost mai rentabil să-și păstereze virginitatea până la parlamentarele din toamna lui 2020.

Dar tatăl obsedat să-și vadă progenitura căpătuită i-a împins pe cei din PNL să ia puterea prea devreme. De unde să știe ei, toți, că o să apară nebunia asta cu coronvirusul? Aveau totul gândit, etapizat, pregătit să culmineze cu alegerile anticipate, cât mai devreme. și atunci s-ar fi lăsat liniștea. PNL ar fi avut președintele, parlamentul, guvernul, primarii, președinții de Consilii Județene. O veselie totală, patru ani de conducere favorabilă „investitorilor“, vânzătorilor de armament, companiilor care fug după resursele naturale ale României, mereu liberalizate atunci când dreapta e la cârmă. În definitiv, dacă elimini componenta de solidaritate socială din politiciile guvernamentale, ce nevoie mai ai de bani pentru a o susține? Iar banii de investiții, banii pentru marile proiecte de infrastructură mereu promise și niciodată realizate? Nu-i bai, îi luăm de la FMI.

O singură idee fixă și din ce în ce mai prost exprimată călăuzește viziune pentru viitor a președintelui Iohannis și a fanilor săi: să moară dușmanii! Ok, să moară, să dispară, ducă-se! Și, după aia? Ei, vedem noi…

Doar că, în toată lumea au început să moară pe capete oameni. Nu dușmani, ci oameni nevinovați, afectați de un virus care are particularitatea că se răspândește al naibii de rapid. A ajuns și la noi, dar, din fericire, până azi n-a omorât pe nimeni. Și am vrea să rămână așa.

Dar, pentru a rămâne așa, pentru a nu ajunge în situația Italiei, unde lucrurile au luat-o razna cu repeziciune, ar trebui să avem un guvern funcțional, cel puțin. Ceea ce acum nu avem. Dar ca să avem un guvern funcțional, trebuie să renunțăm la alegerile anticipate. Greu, ai? Cu siguranță sunt ceva fundamentaliști pe undeva care încă mai încearcă să adapteze Imnul Golanilor la condițiile actuale, poate-poate le iese un vers popular din „Mai bine mort, decât alegeri la termen!“. Dar, oricâți fundamentaliști ar mai avea președintele în jur, prea puțină lume și-ar da viața ca să-i împlinească lui visurile de mărire absolutistă.

Se vorbește, din ce în ce mai des și mai tare despre posibilitatea decretării stării de urgență. Încă nu e cazul. Încă. Dar dacă ar fi, în scurt timp? Asta ar anula complet ideea de anticipate, căci parlamentul nu poate fi dizolvat pe durata stării de urgență. Dar ar afecta și alegerile locale, care ar putea fi amânate.

Fiecare zi care se scurge în incertitudine, panică și cu spectrul dezastrului în față nu lucrează în interesul președintelui și al partidului aflat, acum, cu guvernul în brațe. PNL se deteriorează mult mai rapid ca imagine decât și-ar fi putut imagina ei în cele mai sumbre vise ale lor. Probabil că nici anticipatele nu-i vor mai ajuta, în ritmul ăsat de cădere. Din partid dominant vor deveni, în două-trei luni, doritori de alianțe cu partide acum mult mai mici în sondaje.

Și nu poți să nu te uiți la Ludovic Orban, la modul în care mai găsește satisfacție doar în lingușelile răsuflate ale miniștrlor săi intermiari, și să nu-l întrebi: A meritat, mă? A meritat? Trei luni de orgasm mimat, după care vine uitarea, să fi meritat sacrificiile? Așa ai vrut să ieși din politică? Din postura de jucărie dezmembrată a unui roboțel lipsit de empatie? Chiar, l-ați mai văzut în ultimele zile, sau l-a doborât oboseala după ce a plantat copacii pe care-i vor tăia austriecii mâine?