Dacian Cioloș și-a desecretizat pe 30 martie partidul politic, în aceeași zi în care a fost desecretizat și protocolul dintre DNA și SRI. Lumea aștepta ca Cioloș să-și asume intrarea în politică încă din 2016, cu ocazia alegerilor parlamentare, dar n-a fost să fie. Iar atunci Dacian Cioloș a făcut una dintre chestiile pe care politicienii români nu le prea fac: și-a respectat promisiunea făcută la preluarea mandatului de premier, când a spus că nu a venit la guvern ca să candideze la finalul perioadei de un an.
Acum, la un an, aproape, după lansarea platformei civice România 100, fostul prim-ministru nu și-a mai dezamăgit simpatizanții și a făcut pasul pe care îl așteptau aceștia: s-a înscris la tribunal.
Că într-un an nu au fost produse, încă, documentele programatice ale noului partid, că anul s-a scurs în discuții utile, dar neroditoare prin întreaga țară, e mai puțin important. Cum neimportante sunt obiecțiile aduse partidului lui Cioloș pe marginea siglei, a denumirii și a posibilelor prescurtări. Mândria unora dintre membrii partidului că au siglă făcută de una dintre marile firme românești de branding ar trebui să ne lase reci. Că e potrivit sau nu fontul, că denumirea e sau nu găunoasă, că se prescurtează “#împreună” sau “#roplus”, iară nu MRÎ, iar nu este treaba noastră, a alegătorilor. Ca o paranteză, orice și-ar fi dorit Brandient și orice visează membrii conducerii partidului, alegătorii sau nealegătorii vor prescurta numele partidului așa cum vor dori dânșii. Ca să se întâmple altfel ar trebui cheltuite sute de mii de euro în branding și în campanii de imagine, ceea ce este, cel mai probabil, exclus.
În fine, evenimentul este că domnul Cioloș și-a făcut partid. Și a depus la tribunal actele pentru înființarea legală a acestuia. Un alt eveniment va fi când tribunalul va accepta înscrierea Mișcării România Împreună. Iar apoi va curge cu evenimente.
Ritmul acestora, al evenimentelor, e mai greu de prevăzut, dar sigur se va întâmpla ceva până în mai 2019, când vor fi alegerile europarlamentare.
Deocamdată partidul domnului Cioloș propune o alternativă doar la nivel al resursei umane. Sunt altfel de oameni acolo, alte fețe, mai proaspete, mai puțin uzate prin studiouri TV și neatinse, unele, de vreun scandal. Dacă acest lucru e suficient pentru a câștiga niște alegeri și a veni la guvernare, așa să fie. Dacă nu e suficient, atunci să vedem și restul pachetului. Poate că există niște programe, niște proiecte, niște chestii cărora li se pot fixa termene clare. Poate, în sfârșit, s-a născut acel partid care nu ne aburește cu teorii și care ne poate pune în față niște proiecte foarte clare, prezumtive a se dezvolta liniar, la termen, fără sincope și fără a mai pune vina în cârca înaintașilor.
Altfel, din 2014 încoace s-au tot înființat partide. Unele au ajuns să mai și candideze la alegerile aprlamentare, altele s-au stins pe drum. Partidul Monicăi Macovei s-a născut speranță și a murit înecat în orgolii și meschinării. USR-ul s-a născut certitudine și încă mai speră să-și găsească identitatea. S-au născut și partide naționaliste, și partide aiuristice, și partide pline de securiști, de parcă nu aveam deja așa ceva. Se naște, iată, și partidul domnului Cioloș, iar toată lumea se grăbește să-i dea sfaturi. Ceea ce nu e cazul, mai ales că nu a cerut nimeni așa ceva.
Interesant e altceva: dacă în mai 2019, la europarlamentare, cele două partide cu nume inspirate din sălile de fitness (Mișcarea Populară și Mișcarea România Împreună), precum și celelalte partide ceva mai obosite vor reuși să-i facă pe oameni să se miște până la urne. Ori momentul acesta este rezervat alegerilor prezidențiale, când vom fi iar chemați să votăm în număr cât mai mare un om pe care Constituția îl sufocă și căruia îi limitează puterile, dar pe care noi suntem, mereu, dispuși să-l credem mai important decât îi permite legea să fie?
Punem pariu ca la alegerile din 2020, tot PSD-ul va iesi pe primul loc? Si iarasi va castiga alegerile, votat de aceaesi 18-20% din populatie , care, de fapt, reprezinta nucleul lor dur? Ce s-a intamplat in 2016? Dupa „n” scandaluri, dupa Colectiv etc, etc, votantii dreptei + restul de 60% din populatie au preferat sa se scarpine in cur in ziua alegerilor. Rezultatul il va deconta inca o generatie. Ce face acum opozitia? Pe de o parte blaturi si negocieri pentru functii, pe de alta parte – tipic romanesc, chiar marca inregistrata – ne dam la gioale unul altuia cand oportuna ar fi fost o buna colaborare.
Colaborare sau cooperare ? Aceasta-i intrebarea……
care dreaptă?
liberalii (doar cu numele căci s-au afiliat la PPE) infestaţi de foştii socialişti din PD?
neomarxistii din USR?
băsiştii din PMP?
păi, decât cu astfel de „dreaptă” mai bine cu stânga…
Poate ar fi bine, printre atatea initiative legislative de (mai mica sau mai mare) anvergura, sa facem si o chestie desteapta, si anume sa rezolvam problema Presedintelui. Adicatelea sa plecam de la realitatea incontestabila ca e cel mai vizibil personaj al spectrului politic, ca este singurul ales prin vot direct la nivel national si ca astfel reprezinta „Romania”. Contrastand acest adevar cu celalalt – ca are extrem de putine atributii efective, devenind de ras, daca nu de plans, odata aflat in functie, sa stabilim prin referendum, ce vrem:
1) Una bucata presedinte ales de toti, far calauzitor, cu puteri pe masura
2) Una bucata presedinte de decor – in care caz sa renuntam la sarada alegerilor nationale si a promisiunilor desarte (si il inteleg pe presedintele-to-be ca le face, chiar daca stie ca nu le va putea indeplini – ce sa promita sub actualul sistem? ca va da decoratii dupa merit? – normal ca va promite ca va da salam).
Sa incepem de aici. Oricare dintre variante e buna – oricare fata de ce avem acum. Apoi ne putem ocupa si de componenta familiei si, cine stie, intr-un viitor oarecare – nu o sa-l mai apuc eu – poate facem si una-doua autostrazi.
Judecand doar dupa avalansa de modoficari aduse Codului de Pr. Penala in timpul guvernarii Ciolos, ca sa nu mai vorbim de insasi legitimitatea respectivului guvern, care nu pare sa i fi produs vreodata batai de cap fostului ‘tehnocrat’, nici eu nu inteleg sincer de unde ar putea naste noul partid cel putin bruma unei sperante?@@ Altfel, de acord, denumirea e cu totul neimportanta.