Tudor Postelnicu, sinistrul personaj al regimului Ceaușescu, șef al Securității între 1978 și 1987, ministru de Interne din 1987 până în 1989, membru al comandamentului care a reprimat greva minerilor din 1977, membru al CC al PCR, membru al CPEx al CC al PCR, a fost judecat la începutul anului 1990, într-un soi de proces al lotului CPEx. Sinistrul ăsta, un individ care a avut pe conștiință o grămadă de morți, inclusiv în timpul revoluției, a avut o singură apărare, în fața onoratei instanțe: „Am fost un dobitoc!“.
Nu, n-a fost un dobitoc. E o autocaracterizare blândă, duioasă. A fost un criminal. Un ticălos, O non-ființă, care și-a condamnat semenii la moarte fără nici o sclipire de umanitate în privire, fără milă, fără teamă de consecințe.
„Am fost un dobitoc!“, a zis el, în fața judecătorilor, și a scăpat cu doar 14 ani de închisoare, din care a executat 7. Și atât. Finanțatorul lui Carlos, plănuitor de atentate, pe care americanii, partenerii noștri strategici, l-ar fi îndopat ani de zile cu apă pe placă, la Guantanamo, fără să-l mai dea pe mâna Justiției, a scăpat cu 7 ani de pușcărie. Și atât. Dacă mai trăia suficient, astăzi probabil că primea și pensie specială, potrivită cu funcția pe care a avut-o în prestigioasa instituție de apărare a țării, Securitatea.
De aproape două luni, zici că Iohannis nu s-a dus și el, ca nesimțitul, la golf sau la piramide. Zici că a zburat direct cu elicopterul de pe CC, într-o direcție încă necunoscută, dar pe care revoluționarii ne-o vor comunica, certamente, atunci când va fi cazul. Între timp, postelnicii epocii s-au dezlănțuit. Postelnicii epocii sau, mai degrabă, ai epocilor. Sunt în funcție cel puțin din 2004. Au pus umeri și, mai ales, limbi ca să-l împingă de cur în sus pe Băsescu, au executat aceleași servicii și pentru Iohannis. 17 ani până azi. 17 ani. Mai mulți decât a avut Postelnicu în fruntea Securității. Și cel puțin la fel de dăunători. Waterboarding în masă, prin publicațiile în care scriu, pe Facebook, pe la televiziunile la care au acces. Teroare, tortură, bullying, tribunale ad-hoc, sentințe date pe genunchi, execuții sumare. Totul în numele zeilor, al interesului superior, pe care noi, populimea, nu avem cum să-l înțelegem, n-avem șanse să-l întrevedem măcar. Atât de mult căcat ne-au turnat, cu metodă, pe gât, că suntem în pericol de infringement din partea UE, pentru că încă n-am reușit să ne debarasăm de el.
Ei bine, postelnicii ăștia, cei care semnează pe te miri unde, dar și cei fără condei oficial, s-au scârbit. Dar își și construiesc, vicleni cu state vechi în domeniu, alibiurile: „S-au schimbat, dom’le! S-au schimbat în rău!“. Da, chipurile, alde Iohannis și Cîțu și cei din imediatul jur au suferit bruște modificări organoleptice.
Nimic mai fals. Iohannis, Cîțu și toate șlehtele ce-i înconjoară și potențează sunt complet neschimbați. Sunt, din punctul ăsta de vedere, asemeni bolovanilor de la Stonehenge: identici cu ei înșiși de cel puțin câtă vreme îi are omenirea sub observație directă. Nu s-a schimbat nimic, nu și-au modificat, peste noapte, caracterele lipsă, n-au abandonat, ieri, idealuri pe care nu le-au avut niciodată. Nu s-a schimbat nimeni, nu s-a schimbat nimic, sunt aceiași ticăloși nefrecventabili ca la început.
Așadar, băieți și fete, domni și doamne, postelnici jenanți, v-a sunat, în sfârșit, ceasul pentru un „Am fost niște dobitoci!“ colectiv. Pe noi nu ne ajută cu nimic. Nici pe voi, dar este mult mai onest așa.
Vreau să distribui cu share se distribuie însă Facebook spune că e o problema și că nu pot distribui. Știți ceva?
Încercați să copiați linkul și să-l distribuiți așa. NU știm de ce nu funcționează butornul, vom verifica.
Apoi, dupa atat de multe cuvinte spuse cu patos, ne putem intreba: ,,De unde vom face rost de o ,onorata instanță’? Sau va trebui sa avem iarasi incredere ca se vor acupa tot ,,decidentii”? Trecand totusi ,,la ale noastre” trist e ca agenda-i facuta si vrand-nevrand ne intorc iarasi la cifre. Cifre in care tre’ sa ,,credem”, ca-s pe bune, altfel suntem considerati ,,in masa” ,,conspirationisti”. Nu de alde postelnicii ci de o parte tot mai mare dintre poporenii nostri.
Ma tem ca nu e nici o speranta. Defapt, daca stai sa te gandesti, societatea a ramas cam la fel ca in evul mediu (da, in afara de iluminat electric, internet si smar’foane). Ca si atunci, Adevarul Absolut este turnat peste plebe de la inaltimea marilor „Experti”. A te indoi de zisele lor sau, mai rau, a-ti exprima public respectiva indoiala, este o crima mortala, condamnabila printr-un bilet gratuit de vacanta incheiat cu ardere pe rug sau lapidare. crezi ca mai avem mult pana la asa ceva? Pare ca nu prea.
Excelenta analiza a clasei politice vremelnic conducătoare. Din păcate greșeala trebuie sa o recunoaștem pentru a o putea repara. Credeți că vom putea?