Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, orășelul copiilor

Bucureștiul n-a fost mai niciodată în istoria sa, nu neapărat foarte îndelungată, vreun etalon. Așezare de ciobani, interesați să-și aibă oile aproape de sursa de hrană și de cea de apă, Bucureștiul a fost mereu un oraș pragmatic și mai puțin unul dedicat visării. Ajuns capitală, a atras, inevitabil, înspre el tot ce putea atrage, și rău, și bun. A avut, cândva, perioada lui de glorie, e în continuare capitală de țară, dar e departe de a fi un oraș de vis.

Parte din farmecul Bucureștiului este faptul că te poate contrazice mereu. Iar cel mai tare îi place să te contrazică atunci când crezi că mai jos nu poate coborî. Mereu, absolut mereu, orașul ăsta găsește resurse să coboare. Uneori pentru a-și lua avânt ca să urce, alteori doar de dragul de a coborî.

În ultimii ani, Bucureștiul a atras doar prin statutul său de capitală și prin salariile mari asociate administrației centrale și concentrării puterii politice și financiare. De vreo câteva luni, cu sau fără voia sa, Bucureștiul începe să devină atrăgător și ca circ al experimentelor sociale mai mult sau mai puțin reușite.

Din septembrie 2020, după alegerile locale, nimeni nu se aștepta la lapte și miere care să curgă prin robinetele din apartamente. Dar nici nu se aștepta nimeni ca mii de locuințe să nu beneficieze de niște chestii de bază pentru secolul XXI, cum sunt apa caldă și căldura. Nu, nu s-au descoperit, brusc, în București, mii de rău-platnici cărora noua guvernare de dreapta le-a tăiat-o brusc, întrerupându-le confortul pentru care nu plăteau. Pur și simplu, într-un egalitarism inexplicabil, dreptul la confort de nivelul anului în care se află le-a fost refuzat tuturor, fără discriminare. Venit, din ce în ce mai clar, de pe o cu totul altă planetă, Nicușor Dan s-a trezit față în față cu șmecherii eterni ai Bucureștiului, băieții stăpâni pe miliarde de lei care au vrut să-i arate că fără ei nu se poate. Nu a cedat deodată, definitiv și iremediabil, sistemul de termoficare din București. Dar bucureștenilor, prinși la mijloc în această demonstrație de mușchi, le-au cedat nervii. Este posibil ca acesta să fie singurul mandat al lui Nicușor Dan la Primăria Bucureștiului și, în mare parte, din cauza faptului că n-a știut să-i pună la punct pe baronii termoficării.

Pentru un om care se pregătește de opt ani să ajungă primar al Capitalei, Nicușor Dan s-a încălzit mult prea greu după ce a câștigat alegerile. Dacă s-a încălzit. Totuși, de câteva săptămâni dă semne că ar fi viu, că ar trăi, că ar fi și el prin oraș, din când în când. Cum face asta? Așa cum s-a consacrat: mai mult în mediul online.

Deși nu mai este bruiat de gunoieri zgomotoși, deși nu e împiedicat de nimeni să ne spună ce face, ce măsuri concrete a luat deja, dintre alea pe care le-a pregătit din 2012 încoace, Nicușor Dan afișează o discreție demnă de o cauză mai bună și comunică, din când în când, prin intermediul postărilor de pe Facebook, anunțând câte o măsură salvatoare sau anunțând disponibilitatea instituției pe care o conduce să-și mai asume câte o sarcină, dar numai și numai dacă primește și o grămăjoară de bani lângă.

Din partea cealaltă, din cel mai bogat sector al Capitalei, de parcă nu aștepta decât postările alea timide ale primarului general, sare celălalt copil teribil al Bucreștiului, hiperactiva Clotilde Armand.

Doamna Armand i-a fost alături lui Nicușor Dan de la începuturile aventurii numite USB și, ulterior, USR. Acum, însă, când fiecare și-a ocupat, în sfârșit, scaunul de primar mult visat, orice urmă a simpatiilor trecutului a dispărut. Între Dan și Armand a început, pe neobservate, ditamai războiul. Deocamdată rece, în ton cu temperatura din casele bucureștenilor, dar lucrurile se mișcă rapid și cele două tabere par de neoprit. Deja au ajuns la faza în care aruncă unul în altul cu spitale, câini vagabonzi și tomberoane din ce în ce mai pline. Așa, câteva sutimi de secundă poate fi amuzant. Dar după aceea nu mai e. Nu este nici o urmă de distracție în tot haosul ăsta. În absența unui primar general puternic, capabil să se impună, primarii de sectoare s-au trezit din ce în ce mai vedete. Unul face metrou, alta scapă de spitalele costisitoare punându-le în brațele Primăriei Generale fără să dea măcar un telefon înainte, alții s-au apucat să desființeze PUZ-uri pentru a impune procente de spații verzi pe care nu au cum să le obțină, și tot așa.

Poate din cauza faptului că școlile au fost închise prea multe luni, Capitala României s-a trezit condusă de niște copilași răzgâiați, ușor cam tâmpiței pe alocuri, care-și spun primari. Poate n-ar fi rău ca, de-acum înainte, primarii wanna be să-și facă mâna, patru ani, în Orășelul Copiilor. Dacă reușesc să-l conducă pe ăla, de-abia după aia să ceară votul și pentru primării din lumea reală.

1 comentariu

  1. #1

    ati votat sa nu iasa dragnia si a iesit ce a iesit…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.