Antreprenorul român este Dumnezeu. El stă în centrul Universului și totul, dar absolut totul se învârte în jurul lui: planete mai mari sau mai mici, sateliți, stele, sisteme solare, taxe, politici fiscale, ajutoare de stat, deduceri, pomeni, șpăgi.
Antreprenorul român se declară adept de neclintit al capitalismului, al pieței libere și militează pentru un stat minimal. Un stat minimal este, în viziunea antreprenorului român și a prietenului său de suflet, investitorul străin, un stat care nu cere taxe și impozite, acordă scutiri de taxe și impozite pe perioade nedeterminate, nu impune măsuri împotriva evaziunii/optimizării fiscale. În același timp, statul minimal trebuie să-i asigure antreprenorului și investitorului infrastructura pentru logistică, subvenții pentru materii prime și energie, infrastructura rutieră pentru week-end-uri și vacanțe, totul fără a crește cumva taxele și impozitele. Statul minimal este acela care se împrumută, distribuind responsabilitatea plății împrumuturilor la toți contribuabilii, în timp ce banii împrumutați sunt folosiți pentru a asigura mediului de afaceri un climat cât mai fertil.
Capitalismul din mintea antreprenorului român și a prietenului său de suflet, investitorul străin, nu are, însă, absolut nimic în comun cu regulile și principiile pieței libere, cu cererea și oferta, cu rentabilitatea, cu productivitatea, cu absolut nimic din ceea ce definește, de fapt, capitalismul. Pentru antreprenorul român și pentru prietenul său de suflet, investitorul străin, capitalism înseamnă, de fapt, ca statul român să le dea, fără a aștepta nimic în schimb.
Statul român investește în mediul privat de afaceri ca un cretin total. Orice fond de investiții, orice bancă, orice investitor privat nu dă bani unei companii fără a obține în schimb acțiuni la compania respectivă. Statul român, însă, sub presiunea mediului privat, rescrie regulile de bază ale economiei. El dă bani gratis. Uite-așa, că a decretat cineva, nu se știe cine, că mediul de afaceri trebuie ajutat.
Da, sigur, trebuie ajutat, poate chiar este nevoie de investiții făcute de către stat, dar nu de pomană. Indiferent dacă statul dă 10-20 de milioane unei companii sau finanțează un start-up cu 10.000 de euro, el trebuie să devină acționar în acea firmă, direct proporțional cu valoarea investiției. Ai un SRL cu capital social de 90 de euro, iar statul ți-a dat 20.000 de euro ca să-ți dezvolți afacerea? Foarte bine. Dar statul devine acționar majoritar al firmei tale, deținând 99,55% din părțile sociale. La fel și în cazul investițiilor de milioane, al terenurilor oferite.
Statul român, luat mereu de prost, este presat să perpetueze măsuri cu caracter temporar, măsuri excepționale, care ar trebui aplicate pentru perioade scurte de timp. Cum este scutirea de impozit pe venit pentru IT-iști. A fost o măsură bună, industria a luat avânt și s-a consolidat. Acum, gata, ar trebui să revenim la normal. O firmă românească din domeniu, cu cifră de afaceri de aproximativ un miliard de lei, are profit net de 21%. Enormă marjă. Dacă ar da celor 1.400 de angajați bani suficienți pentru a-și plăti și impozitul pe venit, profitul ar fi mai mic, dar tot n-ar scădea sub 12-15% din cifra de afaceri.
Ce primește statul român, ce primesc milioanele de contribuabili care plătesc impozitul pe venit în schimbul miliardelor de lei pe care nu le încasează de la industria IT? Nimic. Nici măcar satisfacția de a vedea sigla Ministerului Finanțelor pe mașinile Ferrari de Formula 1.
Ăsta nu-i capitalism. Este neocomunism economic de cea mai pură extracție. Statul român colectează de la fiecare după posibilitățile de lobby și de influențare a politicilor fiscale și redistribuie în funcție de necesități. Iar necesitățile antreprenorului român sunt mari. Mașina lui trebuie să fie scumpă și de ultimă generație, telefonul lui trebuie să coste cât coșul minim de consum al unei familii cu doi copii. Cum să nu-i dai fără să-i ceri nimic în schimb?
Subvenționăm agricultura, dar nu putem fixa prețuri maximale pentru produsele agricole, că n-ar mai fi capitalism. Dar deja nu este. Este comunism cu față antreprenorială. Punem redevențe ridicol de mici pe resursele energetice, după care mai dăm și bani de la buget pentru a compensa prețul la pompă.
Dacă ăsta-i capitalism, dacă asta este economie de piață funcțională, atunci Ceaușescu a murit dintr-o neînțelegere. Un PR mai bun și câteva reforme ale limbii de lemn l-ar fi transformat în idolul tuturor noilor nomenclaturiști subvenționați de stat și care-și spun antreprenori, investitori, oameni de dreapta…
Din păcate nimic nou sub soare. Recitiți „Inițiativă” de Caragiale. Identic la virgulă.
BRAVO!! Excelent articol
„Capitalismul din mintea antreprenorului român și a prietenului său de suflet, investitorul străin, nu are, însă, absolut nimic în comun cu regulile și principiile pieței libere, cu cererea și oferta, …”
Cum adica , nu?! Ei cer, statu’ ofera!
Mai simplu si mai clar de atat nu se putea spune
Dacă ai definit ce e anteprenorul român trebuie in aceeasi măsură sa definești si ce e statul român. Si ce e contribuabilul român deasemenea.Triunghiul antreprenor-stat-contribuabil trebuie explicat complet. P’ormă, dacă ne amintim cu ce bani se construia comunismul la noi, trebuie amintit si banii care construiesc capitalismul si socialismul „cu față umană” de astăzi, pentru că banii, cum-necum, curg. Pentru stat. Pentru stat la stat
Pe strada mea am un vecin antreprenor, cu piscină, 2 Porsche și altul medic la privat, la poarta căruia apare în câteva zile de la lansare ultimul model de Mercedes, care-și renovează casa la 2 ani. Dar am liniște pentru că vreo două luni pe an sunt toți plecați în emisfera sudică, în vacanțe. Pe mine mă prinde miezul nopții corectând teze, așa că mai du-te-n pizda mă-tii!
Tot respectul și empatia!
O analiza foarte buna. Concluzie corecta. Felicitari.
In loc sa te plangi poate ca ar trebuii sa devii antreprenor si sa vezi cum poti aduce valoare in economie …si in acelasi timp sa te gandesti la faptul ca statul este cel mai prost administrator al tuturor timpurilor.
Mai schimbați placa. Asta tinde să se tocească din ce în ce mai tare.
Aia cu prostul administrator sigur nu au fost în Singapore sau mai aproape de noi în Norge
Nu cred ca e ok ca la un capital social de 100 euro si statul sa iti dea 20000 euro statul sa primească 99% pentru ca atunci va bloca mobilitatea socială, dar nici 0% nu e ok, poate undeva în jur de 30-50% ar fi mai ok.
De asemenea nu e ok ca sa dai bani persoanelor care au bani suficienți pentru a începe o afacere, adică dacă de exemplu părinții tai au 500 000 euro ca și avere, atunci tu nu ar trebui sa poți sa aplici pentru aceste granturi .
Cât despre industria de IT urască sa iei spun dar în România ea este cea mai putin susținută dintre toate statele din Europa. În restul țărilor companiile au niște credite fiscale pe baza cărora angajează oameni sau diverse facilități care la finalul zilei asigura o suma mult mai mare de persoana decât cele din România. Poate niște negocieri mai bune în ceea ce privesc salariile celor din IT ar fi mai potrivite (sa se reducă acel profit)
De asemenea o taxa pe averile foarte mari (adică peste 10 000 000 euro ar fi buna ) pentru a nu bloca mobilitatea socială.
Un alt factor de care ar trebui sa tina cont statul este împiedicarea monopolului (în momentul acesta companiile se tot unesc și la un moment dat va fii foarte greu sa negociezi cu ele.
Argumente foarte bune, la care as mai adauga:
1. Nu inteleg cum mai poate functiona principiul pietei libere daca permitem acordatul de pomeni firmelor/bancilor/etc. Cele mai evidente exemple sunt bancile care au primit bail-out in 2007-2008, dar si acum, 2023, precum si pomenile cu dedicatie pentru smecherii din energie prevazute in PNRR.
2. Motivul pentru care numesc aceste ”ajutoare” pomeni: acelasi mediu de afaceri care vrea pomana de la stat vine apoi si numeste pomana salariul bugetarului sau pensia batranului, respectiv priveste cu un aer de scarba masurile sociale cum ar fi insulta aia de ajutor de somaj. De ce cred astia ca sunt mai indreptatiti decat restul cetatenilor sa primeasca bani de la stat? Sigur, putem discuta de la caz la caz de optimizarea aparatului de stat, a timpului de lucru, a sistemului de pensii pentru a nu mai avea pensii in plata cum e cea a lui Augustin Lazar, de exemplu. Dar de-aici si pana la a-i ura pe toti la gramada, dupa care sa te astepti ca tu sa fii primul la coada la pomana pentru ca esti ”antreprenor” si platesti taxe e cale lunga.
Din plăcinta națională capitalul ia în jur de 40 %, munca ia în jur de 30 % , restul merge la aparatul de stat. Nu am date statistice la zi dar cred că în Uniunea Europeană munca ia cel mai puțin în România, fapt dovedit și de indicele GINI al României care ne plasează prin America Latină.