În țările la care ne uităm cu jind, implicarea civică nu se face de dragul banilor, nu se face pentru a obține un salariu. Oamenii își rup din timpul lor, desprind câte ceva din resursele pe care le au și contribuie, astfel, la ceea ce consideră ei că ar schimba comunitatea sau lumea în bine. Unii se implică în acțiuni caritabile, alții aleg să fie voluntari pentru cauze sociale, alții se îndreaptă spre mișcările ecologiste, în timp ce există și unii care aleg să se implice în politici publice, punându-și la dispoziție priceperea și experiențele. Oamenii se asociază, dau naștere unor fundații sau altor organizații non-guvernamentale, dar arareori o fac pentru că nu au un alt loc de muncă și pentru că le este greu să găsească unul. Marile fundații caritabile sau cele care strâng fonduri pentru sprijinirea artelor au mulți membri, dar foarte puțini angajați. Banii strânși nu se duc pe salarii, ci înspre scopurile declarate ale organizațiilor. În general, atunci când apelezi la donații, dai socoteală, în fiecare an, donatorilor, explicându-le ce ai făcut cu banii lor. Cu cât apelezi la mai mulți donatori, chiar dacă aceștia donează sume mici, transparența devine mai importantă, obligându-te să faci totul public, în detaliu. Poate de aceea, fundațiile și asociațiile occidentale publică mereu rapoarte financiare amănunțite. Și, poate de aceea, fundațiile și asociațiile occidentale nu plătesc pentru salarii și onorarii mai mult de 15-20% din sumele strânse din donații și alte finanțări.
Atunci când o organizație a societății civile pretinde de la autoritățile statului transparență totală, cel mai bun mijloc de a o impulsiona este acela de a da ea însăși exemplu. Știm ce salarii au angajații statului, știm, din declarațiile de avere, și ce alte venituri obțin, dar nu știm, în România, care sunt salariile boierilor ONG-urilor. De cele mai multe ori nu știm nici măcar ce fac respectivele ONG-uri cu banii pe care ni-i cer.
Să luăm, însă, un exemplu concret: comunitatea Declic, reprezentată legal de către Asociația Efectul Fluture.
Ei bine, Declic este aproape transparentă în ceea ce privește veniturile și cheltuielile. Iar ca urmare a acestei transparențe aflăm că, din 2015 și până în 2017, costurile salariale ale Declic au reprezentat între 75% și 57% din totalul cheltuielilor comunității (75% în 2015, 83% în 2016 și 57% în 2017). Dar procentele pot fi ușor înșelătoare. Căci bugetele Declic au crescut de la an la an. Astfel, în 2015 s-au cheltuit pentru salarii și colaborări 127.278 de lei, în 2016 s-au cheltuit 259.572 de lei, iar în 2017 s-au cheltuit 265.630 de lei. Ei numesc aceste cheltuieli “costuri de echipă și voluntari”, diferite de costurile operaționale și de cele pentru deplasări. În 2017, Declic a avut venituri totale de 788.520 de lei și cheltuieli totale de 507.269 de lei. Din această sumă, 41.836 de lei au fost costuri operaționale, iar restul au fost costuri iscate de campaniile Declic. Din costurile pentru campanii, 90.070 de lei s-au dus pentru întreținerea bazei de date, 41.934 de lei s-au cheltuit pentru “materiale diverse”, 34.273 de lei au fost costuri de deplasare și 33.526 de lei au fost costuri pentru publicitate. Restul, adică 265.630 de lei, au fost costurile pentru echipă și voluntari. În 2017, Declic avea o echipă formată din cinci persoane și mai avea trei voluntari constanți. Putem spune, așadar, că fiecare dintre cei opt membri ai echipei extinse câștiga lunar, brut, undeva între 1.000 și peste 4.000 de lei. Pentru ce? Pentru petiții online și agitație pe Facebook. Cel puțin astea sunt campaniile pe care Declic le prezintă pe propriul site.
E greu de spus dacă persoanele respective mai au și alte locuri de muncă sau alte surse de venit. Dar de la înălțimea a 3-4.000 de lei lunar e ușor să te uiți scârbit la asistații social. Iar când câștigi 4.000 de lei pe lună doar făcând petiții, promovându-le pe social media sau chemând lumea la proteste, nu diferi prea mult de un angajat al statului care-și face unghiile de dimineață până seara, lângă cafeluța cumpărată din banii instituției.
Sigur, fiecare face ce vrea cu banii lui. Îi poate dona pentru orice cauză vrea. Dacă vrei să dai bani cuiva pentru a te învăța ce informații ai voie să citești, ce trebuie să strigi la proteste, cum să gândești, pe cine să urăști și cui să-i ridici statuie, foarte bine, e alegerea ta. Măcar nu pui banii într-o mână întinsă care nu știe să vândă o poveste.
Fain articol.Si eu am urmarit activitatea ridicola a oengistei Nicoleta Cirjan cu al sau MaiNoi.
Bun, argumentat, convingator articol, nimic de zis. Arunca o umbra de indoiala asupra imaculatelor ONG-uri ale societatii civila. DAR Romania nu e ‘afara’, aici oamenii mult mai greu se implica si isi dedica timpul din voluntariat. Lucrurile se fac cu bani, chiar si alea idealiste. Cum de altfel zice autorul articolului. E oare rau sa primesti bani sa faci ceva in care crezi? Cumva autorul sugereaza ca vocea societatii civile trebuie constituita de voluntari? Da’ de ce? Stiti care e de fapt diferenta intre Declic si sa spunem Antena 3, de cealalta parte a baricade? Declic e transparenta, stii de unde vin banii si poti decide cat de interesati sunt de ceea ce fac. La Antena 3 nu prea stii de unde vii banii, sau stii ca vin direct de la un partid politic sau fost condamnat penal. Cine e credibil in situatia asta?
Noapte buna !