Crin Antonescu riscă tot, dar poate să și cîștige tot

Că va fi o alianță între PNL și PDL și cine s-o mai băga în combinația asta, că va fi o fuziune, pînă una alta va trebui ca partidele de pe dreapta să se hotărască rapid asupra unui singur candidat la prezidențiale. Ar fi mers și varianta cu mai mulți candidați dinspre dreapta,în turul întîi. Dar dacă PSD-ul și Antenele îl conving pe Mircea Diaconu să candideze independent, atunci ar fi posibil ca Diaconu să ajungă în turul doi, cu Victor Ponta, din cauză că cei doi, trei candidați ai dreptei și-ar împărți voturile.

Crin Antonescu ar vrea o fuziune între PNL și PDL, din care să iasă un mare partid de dreapta. Însă o fuziune nu se poate face bătînd din palme, mai ales între două partide care pînă acum cîteva zile se acuzau de tot felul de păcate, care mai de care mai de neiertat. Propunerea lui Blaga, întîi alianța și după aceea fuzionarea, pare mai la îndemînă, și îi lasă și pe membrii de rînd ai celor două partide să se deprindă cu ideea alianței, încît fuziunea să nu le provoace vreo indigestie politică. Ca să nu mai zic că și alegătorii celor două partide au nevoie de cîtva timp să se obișnuiască să le vadă împreună.

N-ar fi de mirare ca pînă se vor liniști apele alianței, PMP-ul să deschidă poarta nemulțumiților din PDL care văd în combinația cu PNL-ul un atac la propria lor persoană. Elena Udrea, pe care au început s-o arate cu deștul diverși mofluji din PMP, și-ar vedea măcar temporar consolidată poziția în partid, dacă din PDL ar veni niscai supărați. Altfel, e cu putință ca, în ciuda preferințelor ultravădite ale lui Traian Băsescu, Elena Udrea, care e principalul obstacol în calea asocierii PMP la această alianță, să fie împinsă la marginea partidului.

Mișcările de ultimă oră din PNL – dacă se confirmă! – că Iohannis va candida la președinția partidului, că Ludovic Orban și-a retras candidatura, ca să-l susțină, și că Antonescu nu vrea să recîștige șefia partidului, par să indice următorul scenariu: Crin Antonescu riscă tot, pentru candidatura la președinția României, după ce a primit asigurări că va fi susținut și de PDL și, probabil, de Forța Civică a lui MRU, bizuindu-se și pe cuvîntul de onoare al lui Iohannis că nu va accepta oferta de a fi el candidatul dreptei la președinție.

Asta ar explica de ce Crin e adeptul unei fuziuni rapide între cele două partide și de ce Blaga temporizează lucrurile pînă după alegeri. În ceea ce-l privește, buldogul pedelist, n-a uitat experiențele pe care le-a avut cu Traian Băsescu, cel care l-a luxat ca să-și pună omul la conducerea partidului și în fruntea guvernului și care și-a luat adio de la PDL fiindcă Elena Udrea n-a fost aleasă președinta partidului.

Nu știu în ce măsură alegătorul obișnuit își dă seama de riscurile pe care și le ia Crin Antonescu. Cu excepția lui Emil Constantinescu, care din capul locului n-a fost liderul nici unuia dintre partidele care l-au susținut, Antonescu demisionează de la conducerea partidului care ar putea să-l impună candidat la prezidențiale. Asta va să însemne că dacă va fi desemnat candidatul PNL-ului și al PDL-ului pentru Cotroceni, Crin n-o va face dintr-o poziție de forță, ci în calitate unuia care se dă înapoi cu un pas, pentru a-și verifica șansele de a fi candidatul unic al dreptei.

Să riști astfel, după predecentul „Dragă Stolo!” înseamnă chiar să ai încredere în steaua ta, dar să și vrei să intri din nou în competiție, de la zero, adică din postura de membru de rînd al PNL. Un fel de a spune că, după ruperea USL în al cărei protocol el era candidatul la președinție, Crin își restartează candidatura, din postura cuiva care și-a cedat atributele puterii în partid, înainte de a se vedea cu sacii în căruță, o premieră absolută în politica autohtonă.

Președintele demisionar al PNL-ului nici măcar nu și-a anunțat, în nume personal, candidatura la fotoliul de la Cotroceni. Se lasă la mîna partidului, ca membru de rînd, și la libera evaluare a PDL-ului care are un candidat anunțat la președinția României.E posibil ca Antonescu să piardă tot, din rolul de membru de rînd al PNL, care știe că Iohannis ar putea fi desemnat candidat al PNL la președinția României, cu multe șanse de a fi acceptat și de celelalte partide de dreapta. Dar trecerea lui benevolă prin acest purgatoriu al candidaților e singurul exercițiu de umilință în fața regulilor democrației venit din partea cuiva care ar fi putut deveni președintele României, cu voturile USL, care însă și-a scos partidul din această alianță cîștigătoare, fiindcă nu mai vrea să fie președintele baronilor locali ai PSD și al televiziunilor Varanului.

În istorie nu rămîn decît cîștigătorii, dar dacă Crin Antonescu va pierde acest joc, ar merita un capitol anume în istoria acestor ani, cu bunele și cu relele lui. Mai curînd însă Crin Antonescu, ale cărui lecții de engleză au început să se vadă, după „the mother and the father of…” , cuvinte urmate de engleza muților, Crin, zic, ar fi singurul care l-ar putea învinge pe Victor Ponta în turul doi al prezidențialelor. Fiindcă, așa cum toți am putut constata, Crin l-ar bate la discursul unul la unu pe Ponta, în turul doi. Iar dreapta, așa cum e ea acum, răsfirată, l-ar vota pe Crin Antonescu, ca să-i bareze lui Victor Ponta drumul spre Cotroceni.

Ce rol va avea Traian Băsescu în turul doi al prezidențialelor? Se vede că el își pregătește rolul de lider al opoziției după ce va pleca de la Cotroceni. Dacă Crin Antonescu va deveni președintele României, dinspre opoziția de dreapta, Băsescu ar ajunge un lider de rangul doi. Așa că ceea ce-și dorește el e ca mai degrabă să-l vadă președinte pe Ponta, cu care a și semnat un pact de neagresiune, în locul unui Antonescu neșantajabil, care ar putea lăsa copoii procuraturii să-l ia la puricat pe Băsescu.