Dați-vă juriștii la școală!

Cum te întorci prin vreun partid din România dai de câte un jurist, specialist în Drept, absolvent de Drept, avocat, și tot așa. Mulți dintre parlamentari sunt absolvenți de Drept, miniștri, nu doar ai Justiției, au făcut Dreptul, șefi de partide au fost, și ei, studenți și licențiați în Drept. Doar după 1990, PSD a avut doi președinți absolvenți de Drept, Adrian Năstase și Victor Ponta. PNL, dacă luăm în calcul și PDL-ul care l-a înghițit, a avut și mai mulți: Radu Câmpeanu, Mircea Ionescu Quintus, Valeriu Stoica, Emil Boc, Alina Gorghiu. Al doilea președinte al PMP, Elena Udrea, tot absolventă de drept a fost. USR și PLUS sunt încă prea tinere pentru a fi ajuns la astfel de detalii, dar au și ele juriștii și avocații lor în funcții de conducere, ceea ce nu-i rău deloc.

Ei bine, cu atâția specialiști în Drept, în facerea legilor, în Constituție și alte alea, partidele românești sunt incapabile să vină în Parlament cu legi bine făcute, legi care să respecte Constituția, legi care să rezolve problemele, nu să dea naștere unora noi.

Exemplul cel mai recent este PNL. De când a început criza medicală în România, PNL s-a trezit pus în situația de a încerca să răpună cumva virusul. Nu putea s-o facă doar medical, ci avea nevoie și de ceva sprijin legal în treaba asta. Și și l-a întocmit, pe el, pe sprijin, cam după ureche. În primul rând, PNL n-a fost în stare, prin reprezentanții săi numiți în guvern, să vină niciodată la timp cu măsurile pe care le aștepta lumea. Iar când a venit, în sfârșit, cu respectivele măsuri, s-a dovedit că forma lor încălca Constituția. Poate unele măsuri erau și au fost OK, doar că era nevoie de mai mult pentru ca ele să fie și constituționale. Nu pentru că cineva ar vrea să pună bețe în roate acestui partid de viteji, ci pentru că nimeni nu vrea să creeze precedente care să poată fi folosite, la un moment dat, la instituirea pe cale legală a unei noi dictaturi.

Nu e greu să faci lucrurile așa cum trebuie. Uneori nu este greu deloc. Trebuie, însă, să te preocupe acest lucru.

De exemplu, încă de la decretarea primei stări de urgență se știa că aceasta poate fi prelungită doar o singură dată, pentru maximum 30 de zile, și că după aceea trebuie înlocuită cu altceva. Așadar, Guvernul și Parlamentul au avut la dispoziție două luni pentru ca la expirarea stării de urgență să fie în vigoare actele normative necesare pentru starea de alertă. Ei, și? Ce dacă au avut la dispoziție două luni? Au fost prea ocupați cu orice altceva pentru a nu pregăti această lege. N-a pregătit-o nici Guvernul, n-a cerut-o nici precautul președinte Iohannis, nu s-au gândit la ea nici parlamentarii și juriștii partidelor de opoziție sau de guvernare. Și, atunci, pe 15 mai, când au expirat prevederile ce puteau fi impuse în timpul stării de urgență, ne-am trezit într-un vid legislativ de câteva zile. Pur și simplu pentru că specialiștii Guvernului au venit mult prea târziu cu legea și, constituțional, ea nu putea intra în vigoare de azi pe mâine. Soluția propusă de PNL a fost să se încalce cu bună știință Constituția, doar că n-a mers.

Nici zilele astea, când se apropie expirarea celei de a doua stări de alertă, nu ne prinde istoria mai pregătiți. Guvernul, care s-a grăbit să încalce drepturi fundamentale ale omului ocolind, iar, Constituția, n-a fost capabil să alcătuiască o lege care să salveze situația. Oricum, n-a alcătuit-o nici la timp și nici ca lumea. După care a venit iar cu presiuni publice pentru ca legea să fie votată de urgență, ca să aibă mijloace legale pentru orice. Asta, deși au avut la dispoziție cam două săptămâni să vină cu un proiect bun.

Dar nu este tot. CCR a declarat neconstituționale amenzile date în perioada stării de urgență, pentru că acestea nu erau clare, precise și previzibile, plus alte câteva motive. Din 6 mai și până acum,Guvernul nu a reușit să se concentreze pentru a remedia această situație. Dacă, excedat de creșterea numărului de infectări, Klaus Iohannis va decreta din nou stare de urgență, în primele zile, cel puțin, oamenii nu vor putea fi amendați, din nou, așa că starea de urgență va fi o mare frecție, față de data trecută.

Pe 1 iulie, când a prezentat, cu fast, programul electoral numit plan de relansare economică, Ludovic Orban a spus că Guvernul va adopta în termen de 30 de zile toate măsurile normative necesare pentru punerea în aplicare a planului cu pricina. Planul, proiectul sau cum i-o spune este o compunere de 160 de pagini. Este nevoie de acte normative în domeniul protecției sociale, în domeniul financiar-bancar, în domaniul educației, al sănătății, al sportului, al infrastructurii, mediului etc. Este vorba despre multe legi, ordonanțe și hotărâri care trebuie elaborate și aprobate. Nu este vorba despre o singură lege sau ordonanță, cum ar crede unii. Este un pachet legislativ cu adevărat complex. Ei bine,a trecut jumătate din luna promisă de premier și proiectele de acte normative nici măcar nu au fost lansate în dezbatere publică. Cum oare vor fi ele adoptate în următoarea jumătatede lună pentru ca premierul să-și respecte promisiunea? Mai ales că Parlamentul ba e, ba nu e în sesiune extraordinară…

Sunt pline partidele de absolvenți de Drept. Avem, culmea, un Minister al Justiției condus de un mare specialist în Drept, autor de coduri civile și penale. Și, cu toate astea, în ultimele luni, de facerea legilor s-au ocupat inginerii pârâți, foștii șomeri, medicii și urechiștii. Sper că juriștii PNL-ului și ai Guvernului au lipsit din activitatea de elaborare a legilor pentru că se aflau la perfecționare, la școală, mulți dintre ei dându-și seama că studiile făcute la fără frecvență pe la diverse particulare de profil nu prea îi ajută în meserie. În viață îi ajută carnetul de partid, e drept, dar, după cum se știe, carnetul de partid nu știe carte.