Într-o vreme în care personajele lui Caragiale au evadat din proiect sfidînd legile metamorfozei, nu părem prea zguduiți că Mița Baston i-a luat locul lui Tipătescu, nici că Efimița nu mai perorează sub plapumă de cînd s-a trezit proțăpită în capu’ Guvernului, să scarmene lîna statului paralel.
Feminismul de partid și de stat reuși în mai puțin de un an să-i pună feminismului românesc gîtul pe butuc. Vasilica nu-i singură pe lume, căci din poala ei și-au croit fote (fote-le muma-n cur) tot soiul de vasilici mai mititele, dispuse să bîzîie în falset la urdinișul stupului, spre a ne reaminti că nu orice muscă face miere.
Zilele trecute fusei amendat de un jandarm cu fustă de la Consiliul Național al Audiovizualului pentru că am îndrăznit să cînt, la o emisiune folcloristică, un poem de-al subsemnatului necorespunzător normelor creștine servite odată cu furajatul tineretului nostru bovin la televizor.
Carevasăzică, după ce am întinat în adolescență nobilele idealuri ale comunismului cu poezia „Sînt tînăr, Doamnă”, nepoțica cenzurii mă prinse la bătrînețe că încalc etica și echitatea capitalistă cu „Moscova nu crede în lacrimi”.
Cum înainte de ’89 am avut relații destul de concupiscente atît cu bunica, cît și cu mămica Cenzurii, i-aș șopti cenzoriței de azi un cînticel omagial: „Să trăiască mă-ta, care te-a făcut, / Datorită mă-tii eu te-am cunoscut”.
Și să nu vă fie cu supărare dacă atașez acestei plîngeri corpul delict pe care CNA-ul, alergic la autoironia și romantismul meu tîrziu, l-ar dori încuiat în dulap. Spre a demonstra că și în secolul XXI prostia și reaua credință se țin de mînă ca tovarășul Dulea cu Suzana Gâdea pe holurile Consiliului Culturii și al Educației Socialiste.
Moscova nu crede în lacrimi
Şapte mere-ntr-o basma
şi-am plecat la Moscova
la coadă la Lenin, tată,
mă îndrăgostii de-o fată
ce parşiv mausoleu,
era fată de liceu
şi frumoasă, şi lăptoasă,
şi fugită de acasă.
Nea Vasile, nea Blajenii,
mulţumesc de-aşa vedenii
ea pisică, eu motan
la tătucul din borcan
ce cosiţe şi ce membre,
ce octombrie-n noembre
cînd crezui că mă fac om
ea-mi răspunse nem tudom
cînd crezui că mă însor
ea-mi răspunse nevermore
Excelent Maestre!
Si pe ce exact s-a suparat s-a suparat madam cenzor? Nu numai din curiozitate ci si ca sa stim si noi cum sa ne protejam de feminismul asta politic corect dezlantuit?
Probabil, respectiva madama este cam stearpa, asa cam cum e capra de taiat lemne si partea cu „frumoasa si laptoasa” , i-a lasat un gust amar in gura. De aici amenda…
Eu as vrea sa stiu care e motivarea amenzii. Asa, ca sa radem cu lacrimi de prostia slugoilor de la CNA.