Articole ce conțin cuvântul cheie: cenzura

Nu am nici o părere în legătură cu ChatGPT, atunci cînd vine vorba de literatură. Nu poți vorbi ceva cît de cît rațional despre ce nu există. Tot ce am citit (producțiuni artificiale, postate cu mîndrie pe net) suferă de sindromul elevului premiant din clasa a treia, care scrie, sub privirea duioasă și înflăcărată a învățătoarei, o compunere despre binecuvîntarea naturii și despre aspirațiile milenare ale omenirii, cu caietul de expresii frumoase în față. Deci, pe scurt, dacă facem abstracție […]

–Salut, Jerry, ce faci? –Uite, Kramer, scriu un sketch despre *****. Hei, de ce nu apare scris subiectul sketch-ului? De ce în loc de ***** apar doar *****??? –Cenzură preemptivă, Jerry. Vrei să se ofenseze ******* că ai o atitudine pe care o consideră necorespunzătoare? –Bine, dar dreptul la propria mea opinie? –Ai tot dreptul să-ți păstrezi propria opinie, fii fără grijă. –Bine, dar să vorbesc despre ******** e voie? –Nu! –Atunci despre ******? –Fii serios! –Dar despre *********? –Exclus! […]

Umberto Eco povestește, prin gura lui Guglielmo di Baskerville, din Numele trandafirului, sfîrșitul unui martir. Se spune că sfîntul fusese condamnat la moarte prin fierbere, de viu. Tiranul supraveghea execuția, cînd, din cazanul care clocotea pe foc, condamnatul s-a mirat cît de rece e apa și că lui îi e frig. „Prealuminate, vă zgîrciți la lemne de foc?“ Înciudat, zbirul și-a vîrît deștu-n cazan și s-a fript. Povestea nu este numai despre descoperirea unei crime la mănăstire, ci și despre […]

Oamenii de sub 45 de ani nu au cum să își imagineze cum era cu cenzura. Poate de aia cred, cu suflet avîntat, că e bună, că e folositoare și că ei o vor impune pentru fericirea mondială. De aceea, pentru ei, o să încerc să regizez o mică scenetă între amărîtul de poet sau prozator și Consiliul Culturii și Educației Socialiste. –Tovarășu’ poet, te-am chemat aici la o discuție principială. –Ăăă – zice poetul care nădușește abundent. –Nouă ne […]

Despre cenzura de pe Facebook. E greu să vrei să-ți publici mesajul și să nu poți. Poate că o să fie șters de pe Facebook, Twitter, Reddit sau alte platforme, dar tot poți să-l pui undeva, pe un blog obscur de unde adevărul poate să iradieze. Evident, nimeni nu vrea soarta asta. Doar că se face o mare confuzie: între libertatea de exprimare și asigurarea unei platforme care să ia mesajul tău și să-l livreze sub privirea a mii de […]

Între dărîmatul statuilor lui Robert E. Lee – și, mai nou, ale lui Washington – și asmuțirea autocenzurii pe Aripile vîntului, americanii par să fie deciși: vor lupta pentru pacea între rase pînă cînd nu va mai rămîne piatră pe piatră. Și uite așa, discursul public al revoltaților se degradează de la o zi la alta, pînă la victoria finală asupra sieși, pentru că nu poți să te mai bați pentru ideologie dacă ai regresat destul cît să pierzi darul […]

S-a întîmplat și ceva vizibil de bine în acești 30 de ani: dispariția cenzurii. Asta a dus la normalizarea artei și a culturii. Ceea ce n-a fost o treabă tocmai simplă. Dar efectele s-au văzut repede, chiar dacă la început scriitorii și nu numai ei aveau o stîngăcie a libertății artistice, de un comic involuntar. Poate și pentru că la noi n-au prea existat cărți de sertar sau cărți de autori români care să fi circulat în samizdat. Chiar și […]

Mai există cenzură în România? Nu, nici gînd! Scrie și la Constituție că cenzura nu e îngăduită în țărișoara noastră. Dar cîte nu sînt scrise ritos în legea tuturor legilor din România și sînt încălcate cu lejeritate, de parcă ar fi articole din regulamentul de ordine internă dintr-un bloc din Ferentari! Formal, cenzura fusese abolită și pe vremea lui Ceaușescu, dar pe atunci n-a rămas nici un cenzor șomer din cauza asta. După 1989, însă, cenzorii din România și-au căutat […]

Expansiunea extrem de rapidă a Internetului – cvasi-necunoscut marelui public acum douăzeci de ani, indispensabil chiar și în toaletele din fundul curții astăzi – ne-a dat iluzia că libertatea de expresie a ajuns, finalmente, în epoca ei de aur. Deși nu e chiar așa, în realitate. În lumea virtuală, poate, da. În realitate, în nici un caz. Nu doar Umberto Eco a fost necruțător cu proștii satului global care ajung să se exprime fără discernământ pe Internet. Până la el, […]

Poți să spui multe despre Dragnea, dar nu și că știe să-și aleagă cuvintele atunci când propune o lege. Defăimarea socială e cel mai nefericit termen pe care-l putea folosi pentru ce vrea el să combată. Legile împotriva limbajului urii sunt ceva obișnuit în țările libere. Numai că acolo chestia care trebuie stârpită e numită limbaj al urii, nu defăimare socială. În primul rând, pentru că genul ăla de discurs instigă la ură și discriminare împotriva unui grup. În al […]