Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Între dărîmatul statuilor lui Robert E. Lee – și, mai nou, ale lui Washington – și asmuțirea autocenzurii pe Aripile vîntului, americanii par să fie deciși: vor lupta pentru pacea între rase pînă cînd nu va mai rămîne piatră pe piatră. Și uite așa, discursul public al revoltaților se degradează de la o zi la alta, pînă la victoria finală asupra sieși, pentru că nu poți să te mai bați pentru ideologie dacă ai regresat destul cît să pierzi darul […]

S-a întîmplat și ceva vizibil de bine în acești 30 de ani: dispariția cenzurii. Asta a dus la normalizarea artei și a culturii. Ceea ce n-a fost o treabă tocmai simplă. Dar efectele s-au văzut repede, chiar dacă la început scriitorii și nu numai ei aveau o stîngăcie a libertății artistice, de un comic involuntar. Poate și pentru că la noi n-au prea existat cărți de sertar sau cărți de autori români care să fi circulat în samizdat. Chiar și […]

Mai există cenzură în România? Nu, nici gînd! Scrie și la Constituție că cenzura nu e îngăduită în țărișoara noastră. Dar cîte nu sînt scrise ritos în legea tuturor legilor din România și sînt încălcate cu lejeritate, de parcă ar fi articole din regulamentul de ordine internă dintr-un bloc din Ferentari! Formal, cenzura fusese abolită și pe vremea lui Ceaușescu, dar pe atunci n-a rămas nici un cenzor șomer din cauza asta. După 1989, însă, cenzorii din România și-au căutat […]

Expansiunea extrem de rapidă a Internetului – cvasi-necunoscut marelui public acum douăzeci de ani, indispensabil chiar și în toaletele din fundul curții astăzi – ne-a dat iluzia că libertatea de expresie a ajuns, finalmente, în epoca ei de aur. Deși nu e chiar așa, în realitate. În lumea virtuală, poate, da. În realitate, în nici un caz. Nu doar Umberto Eco a fost necruțător cu proștii satului global care ajung să se exprime fără discernământ pe Internet. Până la el, […]

Poți să spui multe despre Dragnea, dar nu și că știe să-și aleagă cuvintele atunci când propune o lege. Defăimarea socială e cel mai nefericit termen pe care-l putea folosi pentru ce vrea el să combată. Legile împotriva limbajului urii sunt ceva obișnuit în țările libere. Numai că acolo chestia care trebuie stârpită e numită limbaj al urii, nu defăimare socială. În primul rând, pentru că genul ăla de discurs instigă la ură și discriminare împotriva unui grup. În al […]

Editoriale
  • Norocul rîmă-n soarele cu pete

    13 aprilie 2021

    Norocul rîmă-n soarele cu pete precum un porc umflat cu diamante, cum l-aș ademeni-n vîrtej și pante spre cocinile sfinte să se-mbete, frică îmi e să nu ne creadă plante […]

  • Boala băncii nebune

    13 aprilie 2021

    România a împrumutat săptămîna trecută 3,5 miliarde de euro de pe ceea ce Guvernul numește „piețele externe“. Aceste piețe puteau să fie și interne, fiindcă ele reprezintă, de fapt, băncile-mamă […]

  • Prizonierii lui 5%

    13 aprilie 2021

    936.864 de români au votat, în decembrie 2020, cu alianța USR-PLUS pentru Senat și 906.965 de cetățeni români au votat cu alianța USR-PLUS pentru Camera Deputaților. Nici măcar 5% din […]

  • Rugăciunea preafrumoasei blondine către jandarmul călare pe situație

    6 aprilie 2021

    Motto: ,,Nu pot, nu pot, fată mare, Că mi-e murgul slab de șale“ Stimată și iubită, în veci, Jandarmerie, te rog să-mi pui cătușele și mie. Și fiindcă disperarea mă […]

  • Miracolul prostiei românești

    6 aprilie 2021

    Pentru o clipă s-ar fi putut crede că Iohannis revine din lunga stare vegetală, că transformarea dulapului în om, pe care alchimiștii au negat-o veacuri la rînd, se petrece chiar […]