O, ca și cum nimic nu s-a-ntîmplat,
hipnotizat te uiți după o fată.
Ea s-a-nroșit un pic cînd te-ai uitat
și-a nins în jur că era vag pudrată.
Deși e mort din secolul trecut
adolescentu-n tine parcă mișcă,
ori pana unui înger te-a bătut
ori dracu te-a lovit c-o codirișcă.
Te imboldeau cumva să o inviți
la un lichior, să o curtezi pe strasse,
dar din senin te-apucă un sughiț
că ai întîrziat la parastase…
Și pînă să verifici dacă ai
puterea să măsori din nou dormeza,
te simți exclus definitiv din Rai
că ți-ai uitat într-un pahar proteza.
Mi-e destul de clar ca odata cu AI-ul vor disparea grafomanii si versificatorii. La poeti, inca se lucreaza.
DRAMA GRAFOMANULUI DE CURSA LUNGA
O, ca și cum nimic nu s-a-ntîmplat,
hipnotizat General Ciucă oftează,
cu Dunărea boierească la pătrat
și-a nins în jur c-un pudrat de amiază.
Deși e mort din secolul trecut,
adolescentu-n el dă semne, mișcă,
ori pana unui înger l-a bătut,
ori dracu l-a ciupit cu-o codirișcă.
Îl îmboldeau tocana și un pește,
la un lichior și-aripioare-n saramură,
dar l-a cuprins, din ceruri parcă-n fește,
un sughiț cu iz de parastas și ură.
Și până să-și verifice dormeza,
uită-ntr-un pahar, în Rai, proteza –
grătaragiu cu har și voce clară,
ce-aduce fum și mistică sarmală.
Bă vere…cu Eminescu ai încercat?
Minunat, ca întotdeauna!
Ingrozitor de frumoasa poezie (de fapt doar atit vreau sa spun), mult prea ignobil raspuns (nu ca ar fi nevoie de raspuns; totusi, mereu e nevoie de raspuns; vorba inteleptului: am un raspuns, cine are o intrebare? sigur, asta pare sa fie – si este – invers, cum se vede in apa)
Papa de musca
Musculite cu trompite
sug seva dintr-un copac,
incilcitele lor ite
tesind – mendrele-asa-si fac.
Musculite pe terasa
inhata tot ce-a lasat
Motanescu. (El pe-acasa
vine numai la mincat.)
Musculitele-s harnice
si maninca toate ce
le gasesc in jur pe-aice:
hapaie oricum, orice.
Imi inchipui ca,-ntr-o seara,
cind voi sta si io-n sicriu,
musculitele,-ntr-o doara,
musca-vor din mine. Stiu.
Cu toata stima, A. Matita
Opiniile sunt libere dar nu și obligatorii.
I.L Caragiale (zice-se).