De o săptămână întreagă, uitându-mă înmărmurit la Antena 3, îmi imaginez că merg pe stradă, noaptea, iar dintr-un gang îmi iese în față un lombrozian plin de sânge din cap până-n picioare, ținând în mâini inima încă palpitândă a ultimei sale victime pe care a ucis-o – cum altfel? – fără judecată: „Prietene, și eu îl urăsc pe Băsescu, sunt o victimă politică, ia-mă în brațe și scapă-mă de poliție, pentru că simt că mi se pregătește o execuție stalinistă! Hai cu mine în stradă să mă aperi și, mai ales, gândește-te bine: dacă asta mi se întâmplă mie, într-o zi ți s-ar putea întâmpla și ție!”.
Ăsta este discursul, cu mici variațiuni, al unuia care în urmă cu o săptămână jubila citind știrea că în România s-a mai închis o revistă. Ăsta este discursul altora, care ani de zile au pus oameni la zid, i-au legat la ochi, le-au smuls din gură ultima țigară la care aveau dreptul și au tras rafale peste rafale. Ani de zile, de când există televizunea aia, singurul lucru pe care s-au bazat oamenii de acolo atunci când au aruncat în stânga și în dreapta cu inefabile imprecații a fost faptul că justiția română nu funcționează și că, în loc să-i acționeze în judecată pentru necontenitele infamii, cei mai mulți vor alege să o lase baltă. Un proces ar fi durat prea mult și ar fi fost, poate, prea costisitor.
Astăzi, oamenii aceia cerșesc solidaritate. Cu ei și, mai ales, cu patronul lor. Un patron care reprezintă chintesența ratării democratice, capitaliste și europene a României postdecembriste. Un patron care, într-o țară care ar fi trecut cu adevărat printr-o revoluție, nu printr-o mascaradă, n-ar fi putut fi conceput. Căci Dan Voiculescu nu s-a născut din spuma mării, din împreunarea dintre economia de piață și libertatea de expresie. Dan Vociulescu este unul dintre mulții gameți pe care Securitatea i-a lăsat pe fustița virginalei democrații românești, în speranța că, ajutat de milioanele moștenite, va rodi. Iar Voiculescu, asemeni altora, a rodit, din plin. În dauna noastră, în dauna drepturilor noastre, în dauna transformării reale a României.
Dacă nu ieșim în stradă pentru a demonstra pro-Voiculescu, dacă nu dăm foc tribunalelor și parchetelor, suntem nici mai mult nici mai puțini decât băsiști. Pentru că, nu-i așa, un om care a fost aliat în multiple rânduri cu Traian Băsescu, un om care i-a permis acestuia, ca soluție imorală, să schimbe echilibrul de forțe din parlament și sensul votului popular din 2004, acest om, așadar, și angajații săi au devenit, în ultima vreme, etalonul dreptății și al antibăsismului.
Ei bine, nu e chiar așa. Dorința de a vedea România scăpată de Băsescu nu ne poate transforma pe toți în aliați și susținători ai abjecției ca mod de viață, ai șantajului ca mod de lucru, ai ilegalității ca filosofie de business. Faptul că Traian Băsescu s-a putut alia, în diverse momente, cu Dan Voiculescu nu dovedește nimic altceva decât că aceștia sunt două fețe cu forțe egale dar, astăzi, de sens contrar ale aceleiași pegre de care ar fi trebuit să scăpăm cu multă vreme în urmă. Faptul că Traian Băsescu e demn de dispreț, întemeiat detestabil și prezumtiv condamnabil penal, nu-l face pe Dan Voiculescu frecventabil.
Justiția a vorbit. A doua oară, în acest caz. După ani de jocuri meschine și penibile, după ani în care integrul domn Voiculescu a refuzat, pur și simplu, să fie judecat. De data asta definitiv, cu executare. Găselnița domesticilor ce-și văd cozonacul amenințat este a ne spune că dacă un om atât de important, care are sute de milioane de euro și mai multe televiziuni la dispoziție, poate fi condamnat la 10 ani de închisoare, atunci asta i se poate întâmpla oricăruia dintre noi. NU, asta nu i se poate întâmpla oricăruia dintre noi! Nu oricare dintre noi și-a turnat familia la Securitate pentru ca regimul represiv să-i acorde avantaje. Nu oricare dintre noi a trăit ca-n capitalism în timp ce slujea dictatura comunistă și în timp ce semenii săi pe care astăzi i-ar vrea în stradă stăteau cu zilele la coadă la carne. Nu oricare dintre noi a avut pe mână niște bani pe care, după moartea proprietarului, n-a mai trebuit să-i împartă decât cu fârtații din unitate. Nu oricare dintre noi și-a bătut joc de proprietarii de drept, promovând o lege care îi apăra pe silnicii chiriași din casele naționalizate. Nu oricare dintre noi a putut unge în funcții oameni care să jefuiască Loteria Națională. Nu oricare dintre noi a putut mânări licitații cu bunuri ale statului. Nu oricare dintre noi a putut privatiza pe mărunțiș terenuri de milioane. Nu oricare dintre noi a putut numi un ministru într-un minister care-l interesa direct.
Nu, ce i s-a întâmplat lui Voiculescu nu i se poate întâmpla oricăruia dintre noi. Și nu, nu oricare dintre noi poate fi spălat pe creier cu manipulări ieftine și minciuni grosiere.
Oricât de mulți cititori aș avea în spate sau, mai ales, oricât de puțini, nu mă simt îndreptățit să vorbesc în numele lor. Vorbesc în numele meu și atât. De aia îmi și permit să spun: oricât l-aș disprețui pe Băsescu, nu vă bazați pe mine! Nu suntem frați și, mai ales, nu suntem colegi. Eu sunt ziarist. Și nu rânesc la înlăturarea unui strat de jeg pentru a-l înlocui imediat cu un altul.
Excelent!
Doar un poet o putea spune mai bine, felicitari!
Admirabil articol, conținând argumente de necontestat și evidențiind o atitudine profund civilizată, de ziarist adevărat! Felicitări!
100% adevarat si coerent si minunat scris!felicitari
Cam i-l citesc pe PAH,primul pe lista de la ”catavencii”.Dar nu sint de acord,mai ales cu sustinera dinsului,ca ceea ce i s-a intamplat lui DAN Voiculescu nu i se poate intampla oricaruia dintre noi. B’a tocmai ,ca oricaruia dintre noi i se poate intampla,mai rau ,in statul asta securistic,unde justitia si alte institutii,sant supuse fara cracnire la comenzile tilharilor SRI-isti.Stiu din propria experienta,ca hotii astia,de la noua secu,dupa ce ca ameninta la telefon,
sau pe strada pe cine nu e de acord cu imbuibarea lor fara margini,sant in stare sa subordoneze si politia,sa-mi vina la birou,(5 insi,inclusiv o namila de 2m-soferul),pretinzand ca au fost informatii ei ca am in gazda un urmarit general.N-o uita-te d-le,ce spurcat ”stat de drept” e asta,unde hotii de la sri,vin la un om cinstit,sa-l incrimineze ca incalca legea.Nu m-au intimidat ei atuncea,d’a nu i-am m-am nici injurat la telefon,sa nu aiba motivul sa zica ca-i provoc,d-a tot a mai trebuit o data sa-l bag in 3,14zda ma-sii,pe unul,ca a tinut sa vad ca si telefonul mobil mi-e ascultat ,ca iar au inceput cu vocea”soptita” si cu ”se aude”?,d’a de data asta pe ”mobil”. Asa ca mai incet,d-l autor cu sustinerea ca justitia ”independenta” ,subordonata in fapt in totalitate sri-ului,nu te poate condamna nevinovat.In plus mai cunosc un caz in un oras al patriei securiste,unde o judecatare presedinta a Biroului Electoral Judetean,a facut imprudenta sa spuna ca dupa numararea a 50%din voturi,la alegerile din 1992,fsn-ul iliescian a obtinut 25%din voturi,ca dupa numararea tuturor voturilor,sa rezulte ca fsn a obtinut 75% din total(fapt imposibil matematic),dar nu i-mi explic de ce opozitia de atunci nu a contestat frauda clara,in schhimb,pe judecatare ,ca a fost cinstita si a spus corect rezultatul la jumatatea scrutinului,”statul de drept”,n-a iertat-o ani de zile,inscenand-i ceva proces prefabricat,de care a scapat pana la urma,d’a poate ca si din magistratura a fost inlaturata.IN ce priveste A3,vedem si noi ca-si-au aparat patronul,dar si dvs si c.nistorescu(cf.unui articol de ieri)pregatiti terenul pentru confiscarea acestuia de catre statul de ”drepti”!,lucru la care nu m-am asteptat de la dansul,dupa ce l-am ascultat la mitingurile din P-ta Unirii la Timisoroara,imediat dupa lovitura de stat sangeroasa din ’89,vorbind despre statul democratic si libertate(inclusiv despre libertatea de exprimare si a presei).
E groaznic faptul ca printre comentatori sunt atat de multi oameni tineri ce-l sustin pe Voiculescu. In afara de oligofrenii agramati ce din pacate datorita democratiei au dreptul si sa-si dea cu parerea si mai rau, sa voteze, sper ca ceilalti sa fie niste postaci.
@ Iulian: sper că-ți dai seama că totuși democrația, ca idee(nu vorbesc de cea mai originală democrație, cea din RO), merită prețul plătit prin libertatea oferită unor oligofreni agramați de a-i da cu părerea și de a vota.
@aCID: desigur. Nu eram un nostalgic ci doar constatam cum unii considera ca daca nu era Antena3 nu aflau nimic si mintea nu le-ar fi fost luminata. Si probabil chiar asa e la cat de inapoiati sunt.
Well, noroc ca se rasufla in cateva saptamani.
Uluitor nu este ca varanul si slugile sale au atatia admiratori aici, ci faptul ca unii dintre ei au pretentii, se dau din mediul universitar si probabil se uita in oglinda. Mare-i gradina ta, Doamne…
Articol formidabil care reuseste sa sintetizeze in citeva rinduri evolutia Romaniei in ultimii 24 de ani.
Bravo d-lui jurnalist si un bravo pentru catavencii, una din putinele publicatii romane cu ridicat nivel de profesionalism si obiectivitate !!!
F.