Florin Cîțu și echipa lui, autobotezată „echipa câștigătoare“, au oferit duminică, la Cluj, o mostră a viitorului așa cum îl vede actualul premier. Urcat pe scenă, la începutul manifestării, Cîțu i-a chemat alături de el pe toți cei care-l sprijină în lupta internă din PNL, lăsându-l pe Ludovic Orban singur în sală. Singur și ridicol în încercarea sa de a-și masca frustrarea în timp ce-și manevra, nervos, telefonul mobil. Imaginea lui Orban părăsit și umilit a circulat toată ziua, scoțând în evidență victoria aproape definitivă a noii stele a penelismului.
Mult mai interesantă, însă, decât un Orban părăsit și trădat este adunătura strânsă pe scena din Cluj, adunătură care vorbește nu despre suflul nou în politică, ci despre trecutul recent și, deseori, nu foarte fericit.
Primul pe care l-a chemat Florin Cîțu lângă el a fost Emil Boc. Vom reveni asupra acestuia, dar șocant cu adevărat a fost unul dintre următorii susținători urcați pe scenă în aplauzele penelimii clujene: Gheorghe Flutur.
Acum un an și puțin, Gheorghe Flutur părea definitiv ieșit din politică. Suceava, capitala județului păstorit de Flutur, a fost primul oraș carantinat total în perioada stării de urgență. Spitalul Județean din Suceava, păstorit, de asemeni, de Flutur, a fost unul dintre cele mai importante focare de boală și de moarte, astfel încât a fost nevoie de militarizarea sa pentru a rezolva problemele. În timpul ăsta, Gheorghe Flutur pretindea că este medic pentru a se putea testa și pentru a se pune la adăpost de boală.
Un județ prosper și înainte de 1989, Suceava a decăzut economic mai ales sub conducerea înțeleaptă a lui Gheorghe Flutur și a devenit, în cele din urmă, principalul județ furnizor de sclavi pentru plantațiile de sparanghel ale nemților.
Orice partid cu adevărat reformist, orice partid căruia îi pasă cu adevărat de alegătorii săi și care-i respectă l-ar fi îndepărtat pe unul ca Flutur, trimițându-l de multă vreme la pensie. PNL n-a făcut-o, iar Gheorghe Flutur este, din nou, președinte al Consiliului Județean Suceava. Ca să-i mulțumească lui Orban că nu l-a mătrășit anul trecut, Flutur este, astăzi, gata să scrie pe dealurile Sucevei, cu oi, „Cîțu“ și să spere, în 2024, la un nou mandat de șef județean, căci așa i-a promis noul său idol, premierul, că vor sta la guvernare până în 2028.
Nu puteai, duminică, să nu remarci grămada de pedeliști, traseiști și îndoielnici urcați pe scenă alături de Florin Cîțu. De-a lungul timpului, oamenii ăia le-au jurat credință lui Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Petre Roman, Traian Băsescu sau Crin Antonescu. Atunci când le-a venit la îndemână au schimbat rapid tabăra, găsindu-și noi stăpâni, capabili să-i răsplătească pentru trădările lor.
Iar între toți aceștia strălucea Emil Boc, simbolul slugărniciei și etalonul proastei guvernări. Emil Boc este mereu primul atunci când se strigă prezența printre susținătorii lui Cîțu. Este considerat emblematic și un exemplu de succes.
Emblematic este, Emil Boc, într-adevăr. Și este și măsura succesului PNL.
În anii în care Emil Boc a fost prim-ministru, România a fost jefuită cum n-a mai fost jefuită niciodată în ultimii 20 de ani: cu metodă, cu îndârjire, fără fereală și fără rușine. Criza economică globală a târât și România înspre austeritate, dar nu avem cum să uităm că austeritatea s-a aplicat doar pulimii. Elita portocalie a țării a prosperat mult peste așteptări. Cheltuieli mai nerușinate și mai inutile, din bani publici, nu s-au făcut niciodată cum s-au făcut, concentrat, în perioada 22 decembrie 2008 – 16 februarie 2012. Desigur, n-a furat Emil Boc. A furat partidul al cărui președinte era Emil Boc, au furat, pe rupte, oamenii stăpânului lui Emil Boc, Traian Băsescu. Docil și slugarnic, Emil Boc n-a fost prim-ministru, ci a purtat această funcție cu umilință, pentru același Traian Băsescu, omul căruia i-a pus pe tavă economia României.
Astăzi, Emil Boc pare susținătorul perfect al premierului. Inspiră competență și știință de a face. Doar a avut rezultate. Și austeritatea din 2010-2012, și lipsa de investiții viabile dintre 2008 și 2012, și întârzierea demarării marilor proiecte de infrastructură, și lipsa de viziune din perioada guvernului său tot rezultate sunt. Că Emil Boc performează ca primar la Cluj? Probabil că performează, pe moment. Va avea și metrou, cândva, deci va fi o adevărată perlă a Ardealului. În care, în curând, doar culegătorii de perle își vor mai permite să locuiască, din cauza prețurilor. Dar să defilezi cu cel mai catastrofal premier al României din ultimii 20 de ani e semn de profundă inadaptare la realitatea istorică. Să mai și anunți că vei guverna până în 2028, bazându-te pe oameni precum Boc, Cîțu, Turcan, Flutur sau Gorghiu…
După eșecul răsunător din 2012, PDL s-a salvat in extremis, topindu-se în PNL. Pe care astăzi îl conduce, nici măcar discret. Dacă va ajunge să conducă partidul, așa cum pare că se va întâmpla, Florin Cîțu va desăvârși destinul acestui partid istoric, devenit, în timp, un alt urmaș al FSN-ului lui Ion Iliescu. Faptul că PNL conduce guvernul de doi ani, deși nu a câștigat alegerile parlamentare, l-ar putea face pe Cîțu să creadă că povestea se poate repeta la infinit, păstrându-i la putere până în 2028 sau, de ce nu, pe viață. Adevărata întrebare, însă, este în ce alianță și sub ce culori va candida PNL în 2024, după modelul PDL-2012, și în ce partid se va topi după aceea, pentru a-și pierde urmele.
„Adevărata întrebare, însă, este în ce alianță și sub ce culori va candida PNL în 2024, după modelul PDL-2012, și în ce partid se va topi după aceea, pentru a-și pierde urmele.”
De ce nu in USR ( purtatoare de cruce) gasca lui Citu si in PSD-ul „reformat”al lui Ciolacu, resturile lui Orban?