Fenomenalul domn Cîțu

Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă de s-a rostogolit pe scările sistemului bancar din România și nu a mai reușit niciodată să se apropie nici de cabina portarului. Când te pui cu Isărescu și cu alți câțiva băieți de la BNR, ar fi bine să fii cel puțin la fel de inteligent ca ei. În nici un caz nu-l putem bănui pe domnul Cîțu de o asemenea performanță.

Aruncat de sistem în 2011, prin concediere, Florin Cîțu cam începuse să facă foamea. L-a salvat partenera de viață a lui Isar, doamna Gorghiu, care era șefa PNL și l-a pus pe listele pentru Senat, pe un loc eligibil. S-a achitat, băietul. Precedându-l pe Andrei Caramitru, a început să stea în fața ventilatorului în timp ce-l alimenta cu rahat.

Mai mare producător de fake news dăunătoare României rar s-a văzut în zona economică.

La un moment dat, crezând că face un bine partidului dacă minte diaspora, purtătorul perucii lui Smeagol s-a apucat să trâmbițeze că Guvernul vrea să fure banii românilor din străinătate, printr-o nouă lege. În fapt, era vorba despre actualizarea legii privind combaterea evaziunii, a terorismului, crimei organizate și a spălării banilor. Mai mult, actualizarea era necesară pentru că se actualizase și directiva europeană în domeniu, deci practic eram obligați de calitatea de țară membră UE să facem respectivele modificări. Speriați de reacția celor din emigrație, ăia din Guvern au dat înapoi. Bine, nici ei nu erau vreo lumină în raport cu Cîțu. Ei bine, România s-a aflat în pragul infringement-ului din cauza întârzierii modificării legii. Asta însemna și amenzi. Deci am fi plătit bani. Din taxele și impozitele noastre.

Din perioada aia și de la postările iresponsabile ale lui Vasile pleacă și teama românilor din străinătate de a se înscrie pentru a cere secții de vot sau de a se înscrie pentru votul prin corespondență. Că cică dacă se înscriu le ia ANAF urma și îi pune să plătească impozite în România. Mai contează acordurile pentru evitarea dublei impuneri pe care România le are încheiate cu o mulțime de țări? Nu, dacă însuși președintele comisiei economice din Senat lasă să se înțeleagă tot felul de prostii.

Pare, cumva, că oricum ar fi dat-o, visul de aur al lui Florin Cîțu era să păgubească economia României. Și tot nu reușea.

Ei, e pe drumul cel bun. A ajuns ministru de Finanțe. Poziția din care poți face rău economiei cu asupra de măsură. Până intervine Isărescu, până-i dă un cap în gură, un ministru de Finanțe prost, incompetent și răuvoitor poate produce dezastre.

De zile bune, Câțu iese în public și face declarații șocante, menite a-i acoperi lipsa de pricepere și nepregătirea. Iar euro crește brusc, spre nefericirea alegătorilor tuturor partidelor, dar cu precădere a celor ai PNL, mai liberali, mai întreprinzători, mai legați de creditele lor în valută.

E de mirare și altceva. Cum de PNL află de-abia acum ce se întâmpla în Ministerul Finanțelor? Florin Cîțu a fost o bună perioadă membru și apoi chiar președinte al comisiei economice din Senat, cum am mai spus. Pentru a ajunge el în poziția aia, PNL și-a sacrificat un om care chiar le aducea voturi cu inițiativele lui legislative. Altă poveste. Ca președinte al comisiei economice, Cîțu avea sau putea avea acces la informații oricând ar fi dorit. Să nu-și fi dorit? Poate.

Mai apoi, serviciile de informații, care alimentează partidele cu toate bârfele despre amantlâcuri și șprițuri, n-ar fi putut să-i explice unui alde Cîțu, sau măcar cuiva din PNL care se pricepe la economie, că se întâmpla ceva nasol, dacă se întâmpla? Cum de știu politicienii, informați direct de filori, cine cu cine și-o trage, dar nu află despre situația reală a țării decât atunci când e prea târziu?

Da, domnul Cîțu se străduiește. Încearcă să împingă în prăpastie ceva ce, deocamdată, funcționează. Când va vedea în fața Ministerului de Finanțe limuzina neagră a guvernatorului BNR, atunci va realiza și domnul Cîțu că a sărit calul și că mai bine se duce singur acasă, ca să nu fie dus de urechi de nemuritorul șef al Băncii Naționale.