„Sunt cetățean european și am drepturi!“ Stupidă reclamă, încercând să ne învețe ceea ce deja știam: să cerem.
Dar nu, cetățenia nu este doar despre asta. Cerem, cerem, dar mai și dăm.
Suntem cetățeni. Avem drepturi, Dar, hélas, avem și obligații!
Cetatea nu crește de una singură, prin propria-i voință. Cetatea crește prin contribuția cetățenilor ei. Atât. E simplu.
Și nu suntem Sparta, nu ne omorâm nevolnicii, bătrânii, neputincioșii. Suntem europeni, ce pana mea…
Atâta vreme cât ne vrem cetățeni, însă, ar trebui să contribuim la viața cetății.
Nu-i greu, dar nici ușor nu e!
Vrei autostradă? Perfect, și eu vreau…
Ești dispus să plătești pentru ea?
Aici, prietenii mei, intervine revolta, dacă intervine.
Sunt cetățean
pentru că exist. Pentru că m-am născut și pentru că Constituție.
Dar nu, nu e e așa.
Am drepturi?
Desigur. Iar dacă am drepturi, pe ele voi apăsa.
Am obligații, venite cu drepturile alea?
Da, nasol, obligații…
Trageți aer în piept,
băieți și fete!
E despre a fi cetățeni
#încazcăvăinteresează.
Treceam acum 6 luni, 1 un an pe Barbu Vacarescu, pe langa mall Promenada. (Intre timp a tot venit politia si a dat amenzi). Masini parcate pe strada, circulatie greoaie, deh! desi mall-ul are parcare! Dar costa. Cat?! 2-3 lei pe ora. Dar costa!
Nu am inteles niciodata de ce o Pisi care se duce sa-si cumpere o posetuta de 10 milioane de lei nu poate plati parcare de 2 lei. De ce Mandru’ care-si cumpara mancare de juma de milon, nu poate plati parcarea!
Dar ce sa vezi, asa e la noi!