Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Iertare, domnule Ghenoiu!

Domnule Laurențiu Ghenoiu,

Am aflat zilele acestea că în decembrie 1989 aveați 19 ani. Și că, deși sunt sigur că v-ați fi dorit foarte mult acest lucru, n-ați reușit să treceți de pragul acestei vârste. N-ați apucat, asemeni multora dintre cei care astăzi avem în jur de 40 de ani, să cădeți pradă ispitei de a cânta, fără teamă că vă judecă nimeni, refrenul tembel al celor de la Voltaj, conform căruia la 20 de ani nu aveam griji, deși n-aveam nici bani.

N-am aflat, domnule Ghenoiu, despre dumneavoastră din cărțile de istorie și nici din vreo placă comemorativă, deși ar fi trebuit. Numele morților Revoluției din decembrie 1989 sunt atât de puține încât încap în trei pagini de manual sau pe maxim 5 plăci de marmură. N-a avut nimeni timp să se ocupe de chestia asta, cu adevărat. Dar sper să ne înțelegeți, căci am fost ocupați.

Am aflat, domnule Ghenoiu, despre dumneavoastră de la cea care v-a dat viață, doamna Victoria Ghenoiu. O femeie de toată isprava, care, cel mai probabil, n-a trecut nici azi (și nici nu avea cum să o facă) peste faptul că și-a pierdut un fiu în zilele acelea absolut haotice. Domnule Ghenoiu, mama dumneavoastră plânge și azi atunci când vă pomenește numele. Mama dumneavoastră nu v-a uitat, iar gestul ei a făcut ca și noi, ingrați penibili, să ne amintim în august, iară nu doar la momentele festive din fiecare decembrie, când defilăm cu politicieni și coroane ieftine, că pentru libertatea noastră de a spune orice tâmpenii ne trec prin cap au murit oameni.

N-aveți cum să știți, domnule Ghenoiu, dar după ce ați fost împușcat lângă aeroportul Băneasa, apărând o stație de transmisiuni și o democrație ce nu era nici măcar promisiune la data aia, trupul dumneavoastră, îmbrăcat în haine militare, a fost preluat de familie învelit într-un tricolor cu gaură. Nici măcar nu știu dacă-i cunoașteți semnificația, nici măcar nu știu dacă ați apucat să aprofundați ideea că acea gaură din tricolor reprezenta ruperea de un regim represiv, de comunismul naționalist al lui Ceaușescu, de cultul personalității și de Securitatea care ajutase zeci de ani la perpetuarea acestui regim. S-ar prea putea ca glonțul unui securist să vă fi doborât cu mult înainte de a avea timp să vă gândiți la toate acestea.

Steagul acela, domnule Laurențiu Ghenoiu, a stat în casa părinților dumneavoastră până duminică, într-o casetă de lemn. Acel steag și picăturile de sânge de pe el erau singura legătură fizică pe care doamna Victoria Ghenoiu o mai avea cu dumneavoastră.

Duminică, însă, acel steag a fost smuls de pe mormântul dumneavoastră de către niște mâini rapace și a fost deturnat de la adevărata-i semnificație. În naivitatea-i îndurerată, mama dumneavoastră a oferit acel steag unora care-i apărau pe cei care v-au omorât. Într-un moment de slăbiciune colectivă, jertfa dumneavoastră, domnule Ghenoiu, a ajuns să servească celor care, prin interpuși, au apăsat în decembrie pe trăgaci.

Un fost agent al Securității, un profitor pre și post decembrist, un om căruia moartea dumneavoastră i-a servit drept scuză pentru a fura banii părinților dumneavoastră și a-i transforma în capital privat cipriot, un astfel de om a profitat, fără scrupule, de slăbiciunea mamei dumneavoastră pentru a-și clama nevinovăția inexistentă. Căci dumneavoastră erați, da, nevinovat, atunci când plutonul de execuție al deturnătorilor revoluției din decembrie 1989 a tras în rafale, dar el a încetat să mai fie nevinovat cu mult timp înainte, atunci când și-a turnat familia, atunci când a semnat angajamente cu regimul represiv, atunci când l-a slujit cu exces de zel pentru a-și asigura o situație materială mai bună.

Domnule Ghenoiu, ați murit, poate, și pentru a ne scăpa pe vecie de securiști. Mai mult de atât nu puteați face, iar alegerea, oricum, nu v-a aparținut. Dar n-o judecați prea aspru pe mama domniei voastre pentru că v-a despuiat post-mortem de steag în interesul unui securist, poate unul dintre cei mai abjecți ai ultimelor decenii.

Nu este vina Victoriei Ghenoiu că a căzut în capcana întinsă de secta martorilor Securității. În niciun caz. Este vina noastră, a celor care știm, am știut și nu vom uita cum s-au întâmplat lucurile. E vina noastră, pentru că ne-am lăsat preluați de societatea de consum, pe care nici măcar n-ați apucat s-o întrezăriți, domnule Ghenoiu. Am considerat că, dacă spunem din decembrie în decembrie că morții trebuie răzbunați iar lucrurile îndreptate, e suficient. E clar că nu e, dacă mama unui erou al revoluției ajunge să-și rejertfească fiul călăilor de atunci și de acum.

E vina noastră, domnule Ghenoiu, că sacrificiul dumneavoastră a fost deturnat. Mama dumneavoastră n-are nicio vină. Am crezut că dacă am umplut presa cu isprăvile Securității până la jumătatea anilor ’90 ai secolului trecut ne-am făcut datoria, iar lumea a înțeles și a învățat. Am privit contraofensiva securiștilor drept un lucru minor, care nu va putea convinge pe nimeni. De aceea, domnule Ghenoiu, vă rugăm să ne iertați. V-am lăsat mama și milioane de alți oameni pradă unor șacali lipsiți de scrupule. Iertați-ne, dacă puteți. Deja steagul dumneavoastră a încăput pe mâna inamicului originar, dar dacă le vom pierde și pe celelalte nu vom mai avea nicio scuză.

5 comentarii

  1. #1

    Mă bucur d-le de Hillerin că cineva mai vorbește și de faptul că au murit mulți oameni, mai ales tineri, pentru ca noi „ăștialalții” să putem vorbi „liber”. De ce trebuie să vină acum niște slugi împuțite să se pișe pe sacrificiul acelor oameni, sacrificiu inocent de cele mai multe ori? Cât despre stăpânii slugilor … măcar 1minut pe noapte să-i viseze pe acei tineri plini de sânge, să vadă chipul mamelor care au trebuit să-și îngroape copiii mult prea devreme și într-un final … să se ducă dracului cât mai repede.
    PS: Vă rog să-mi scuzați limbajul pe alocuri, dar alte cuvinte nu am găsit.

  2. #2

    Exceptional articol. Felicitari!
    Daca te-ai rezuma mereu sa fii ziarist…

  3. #3

    Multumesc, Patrick, pentru articol.
    Banuiesc ca cei tineri, precum Colette Simon si Valentin Sofianos, nu au cunoscut comunismul. Nu acuz pe nimeni, au dreptul sa se uite la ce emisiuni doresc, dar sa nu-si cunoasca propria istorie, nu e de aceptat… mai bine taceau.
    Felicitari inca o data, PAH!

  4. #4

    Felicitari pentru articol.Steagul acela,luat de la Timisoara,a fost tinut la loc de cinste,de noi,soldatii companiei 1 de la um 01841 Caracal,pana pe data de 21.09.1990,cand la terminarea stagiului militar,l-am depus pe mormantul lui Laur de la Valcea ,ca pe un ultim omagiu Pe acel drapel sunt semnaturile noastre,ale colegilor de arme si de dormitor,ale celor care au avut “norocul” ca glontul fatal sa-i ocoloseasca alegand-ul pe Laurentiu.De unde stie Gadea ca al meu fost camarad si coleg de dormitor ar fi fost alaturi de Antena 3?! Textul acela “ADEVARATII EROI SE SOLIDARIZEAZA CU ANTENA 3” este de un cinism dus la absurd

  5. #5

    Excelent scris. Felicitari.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.