Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă în popor de dragul lui Ion Iliescu, la fel de adevărat îi că buticarii români care au bombardat Istanbulul în anii ’90 cu rulmenți si guguloaie de cașcaval l-au adus la putere pe Erdogan.
Societatea civilă pitită în buzunarul de la spate al unui procuror ceaușist (cărat în cîrcă chiar de Klaus Iohannis) a ajuns la concluzia că nimeni nu l-a iubit pe Nea Nicu cu excepția Lenuții.
Nici prim-secretarii de județ cu liota botgroșilor din subordine alăptați de scroafa gospodăriei de partid, nici preacuvioșii băieți cu ochi albaștri de la Mănăstirea Secu, nici aplaudacii de serviciu, nici generalii de armată care și-au spălat cizmele cu sîngele tinerilor de la Timișoara și București, nici lunetiștii de la Dinamo, nici turma lirică a mîncătorilor de căcat.
Dacă nu l-au iubit, înseamnă că nu și-au iubit nici funcțiile, nici gradele, nici privilegiile, nici slugărniciile productive, și-i putem așeza în tagma rară a sfinților comuniști care și-au dat singuri cu tesla în coaie de dragul exploatării capitaliste.
Spre deosebire de Revoluția Franceză care și-a mîncat copiii chiar în durerile facerii, Revoluția Română, aidoma broaștei strivite de asfalt acum 30 de ani, a început să miște din picior în laboratoarele unor anticomuniști de operetă, care au ajuns la concluzia că-i musai să-i pună stafiei lui Ion Iliescu capul pe butuc, c-a semnalizat la stînga și a luat-o la dreapta cu acea ocazie.
La ceremonia de anul trecut de pe 22 decembrie, unde Klaus Iohannis s-a jucat de-a Mircea Dinescu în compania actorului Ion Caramitru, iepurașii terorismului pitulați în joben au făcut pe ei de frica de-a fi arătați mulțimii înfierbîntate. Am intrat deja în februarie și domnul președinte și-a pus jobenul pe cap cu iepurași cu tot.
Că după ce au rupt din cărțile de Istorie cele trei pagini despre superba revoltă a românilor, le vine greu marțafoilor să se despartă de scenariul mucilaginos cu turiștii sovietici în rolurile principale. Nu cumva să se veștejească vechiul slogan: „Stalin și poporul rus / Libertate ne-au adus“.
Post scriptum: Fiindcă tot fu ziua Bobotezei, i-aș aghesmuii cu un „nimerick“ pe purtătorii de cuvînt ai adormitei noastre istorii contemporane:
N-ați lăsat în urma voastră temple,
nici hrisoave grele cu peceți,
ci-n closetul gării cu exemple
v-ați întins doar mucii pe pereți.
Peste veacuri oamenii de știință
or să creadă că din melci v-ați tras,
siderați că fost-a cu putință
să vă scoateți opera pe nas.
