Concurîndu-l parcă pe Lev Tolstoi în descrierea senzualelor sale eroine, Soljenițîn, deportat prin anii ’50 într-un cătun din Asia centrală, e fulgerat de frumusețea unei găini dolofane ce se răsfăța, gălbuie și proaspăt pîrlită de puf, pe o tarabă în fața precupeței.
Amintindu-și de cele cîteva ruble pe care le mai avea în buzunarul pufoaicei, prozatorul recurge la strategia derutării adversarului, întrebînd-o: „Cît ceri mătușică pe mortăciunea aia?”
Într-o scrisoare către sora sa, nu ezită să se compare cu găina babei, recunoscînd cu autoironie că el însuși arăta ca o mortăciune, cînd Istoria, parșivă, a scos în calea ocnașului cu pielea obrazului pămîntie și șifonată, o găină dezbrăcată de pene, de o splendoare de-a dreptul boticelliană.
Zilele trecute, mi-a căzut în mînă Cartea muncitorului din industria preparatelor și conservelor de carne, apărută la Editura tehnică în 1962, cu o descriere tulburătoare, ca de haiku, a găinii sacrificate pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, mare admirator al puicuțelor din cinematografia română: „După tăiere, pasărea trebuie să aibă următoarele caracteristici: creasta de culoare roz-pal, ciocul să aibă mucoasa nazală roză și fără miros, pielea abdomenului alb-roză, venele fără sînge, carnea tare și elastică, albă sau roz-pal, pleoapele perfect închise, ochii umplu orbita, iar corneea transparentă și clară.”
Se vede treaba că autorul, în ultima parte a propoziției, și-a închipuit cum arăta Ana Karenina sub roțile locomotivei: pielea abdomenului alb-roză, venele fără sînge, carnea tare și elastică, albă sau roz-pal, pleoapele perfect închise, ochii umplu orbita, iar corneea transparentă și clară…
După douăzeci de ani, cînd Ion Iliescu a fost trimis la munca de jos, ca director al aceleiași Edituri tehnice, cartea cu pricina ar fi părut subversivă căci, între timp, veniseră pe lume frații Petreuș, vineții ca vremurile pe care le trăiam, slăbănogi și cu ochii înfundați în orbite, de parcă ar fi fost colegi cu Soljenițîn în lagărul de reeducare din Karaganda.
Pornache hardcore 🙂
Nea Dinescule esti mare ! Nu cred ca exista vre-un aricol de al tau din aceasta publicatie la care sa nu rid cu hohote . BRAVO asa trebuie sa fie un ziar de umor.
Mortal, maestre. Chapeau!
Maestre, gaina rubensiana (sau boticelliana?) e de pe „Primul cerc”, iar aia vanata cu ochii infundati e de pe „al noualea cerc”, acolo unde ne facem si noi veacul. Tot asteptam un poet de omenie (cam ca Virgiliu), ca sa ne scoata naibii de-aci, sa vedem oleaca si Purgatoriul.
Jos palaria,maestre.Inchei saptamana cu zambetul pe buze.