Un singur partid din România are legătură cu trecutul său, iar acela nu e PNL. Acel partid e PSD, a cărui filiație comunistă și securistă e neîntreruptă, ale cărui gene s-au transmis fizic, prin ființe biologice, de la PCR la FSN, la FDSN, la PDSR și la PSD, ale cărui rădăcini merg adînc în inima electoratului pomanagiu din Epoca de Aur și prin ale cărui vase lemnoase și liberiene curge lichidul vîscos al imposturii și lăcomiei, amestecat cu ura neîmpăcată a dușmanului de clasă.
PNL nu are rădăcini atît de vechi, chiar dacă zilele trecute s-a dus în păr la Vila Florica să sărbătorească 147 de ani de existență a partidului. Partidul Național Liberal înființat de Brătianu și Golescu, de Ghica și Kogălniceanu, de Sturdza și de Rosetti a murit definitiv în 1947 și a fost îngropat cu tot cu ultimul dintre Brătieni la Sighet, în 1953. A încercat să revină la viață în 1990, dar tot ce-a putut scoate din groapa istoriei au fost niște strigoi turnători la Securitate. Dan Amedeo Lăzărescu, Mircea Ionescu Quintus sau Constantin Bălăceanu Stolnici s-au îmbăiat în sîngele tovarășilor liberali, capturați și torturați de Securitate în anii ’50-’60-’70 pe baza notelor informative date de ei, note recompensate cu bani. Această tagmă de moși criminali a fost pusă în vitrina morală a partidului: unii au fost făcuți președinți de onoare, alții au fost proclamați seniori sau boieri. Iar prin această breșă săpată de fantome s-a strecurat o liotă de impostori, oportuniști, șarlatani și securiști din generația tînără, gata să umple golul de istorie și de personal.
PNL-ul de azi nu are nimic în comun cu strămoșul mort în afară de nume, și ăsta e motivul pentru care au loc aceste ridicole adunări la căpătîiul răposatului, cu întreg partidul scremîndu-se să pară liberal. Nimic mai deprimant decît să-i vezi pe alde Bode și Guran sau pe alde Ciucă și Iohannis scotocind prin sicriele Brătienilor ca niște profanatori de morminte, ținîndu-și o mînă pe inimă, pentru fotografie, și una la nas, să se ferească de duhoarea întregii farse.
PNL-ul de azi s-a clădit pe izgonirea lui Crin Antonescu, să ne amintim. Singurul președinte al partidului care știa să vorbească a fost agățat de procurori cu apartamentul cumpărat dubios de la familia Măgureanu și forțat de SRI să facă rocada cu Iohannis. Aceste fapte, petrecute la vedere, au declanșat ruperea totală a PNL de bruma de democrație internă. Iohannis, o nulitate politică absolută, a devenit șeful despotic al partidului și președinte în serie al României. Iohannis și-a exersat ignoranța și aroganța pe pielea PNL, instalîndu-i șefi ca Alina Gorghiu, Raluca Turcan, Ludovic Orban, Florin Cîțu și Nicolae Ciucă, iscînd de fiecare dată catastrofe politice și electorale mai mari sau mai mici, dar avînd mereu siguranța că vor fi reparate de Servicii.
Iohannis a schilodit PNL cu înverșunarea unui nebun care cioplește cu toporișca în mobilă. Chiar și în versiunea fără strămoși, fabricată după 1990, PNL avea dreptul la un viitor onest, democratic și la șansa de a încerca să se ridice, cîndva, „prin noi înșine“, la ștacheta pusă de Brătieni. Și dacă după traumele cauzate de domnia securistului Theodor Stolojan și a trădătorului băsist Valeriu Stoica și-ar mai fi putut reveni, după instalarea regimului Iohannis orice speranță a luat sfîrșit. PNL e azi, vorba poetului, un mort frumos, cu ochii vii, ce scînteie-n afară, adică o siglă furată din cavoul Brătienilor de care trag niște hoți.
Virgil Guran, ales de curînd vicepreședinte „pe probleme de apărare“, a fost reținut de procurori în 2000 și condamnat în 2005 la doi ani cu executare pentru fals în înscrisuri, la patru ani pentru fals intelectual și la trei ani pentru evaziune fiscală. În total nouă ani de pușcărie, pe care nu i-a mai făcut fiindcă și-a lungit procesele pînă s-au prescris faptele. Nicolae Ciucă și-a ascuns la Ministerul Educației doctoratul plagiat pentru care ar trebui să plătească politic și penal. Despre Klaus Iohannis se vor relua, probabil, după ce nu va mai avea puterea să oprească anchetele de presă, dezvăluirile marelui rapt imobiliar, iar pentru cel puțin zece stîlpi ai partidului sărbătorit la Vila Florica se pot aduna fapte care să ducă la ani serioși de închisoare.
Nu aici e însă marea scădere a PNL, ci la nivelul competenței, al puterii intelectuale, al valorii individuale. La fel ca PSD, PNL se confruntă cu o prăbușire a calității resursei umane, egalată doar de insistența de a ține-o tot așa. Dacă te uiți la studiile și la biografiile liderilor PNL (și PSD), realizezi că în următorii ani România va fi condusă de băieții ăia de nota 6 din spatele clasei, care se pregătesc să le facă loc băieților de nota 5. Oameni fără carieră privată, atîrnători la stat, promovați de Servicii, care nu-și pot explica nici averea și nici poziția pe care o ocupă, fără vreun merit, în piramida de putere și de privilegii.
Ce să caute ei la Vila Florica? Cum să sărbătorească ei 147 de ani de istorie liberală? Cum îndrăznesc să se bulucească la mormintele unor oameni care și-au iubit țara, cînd ei nu-s buni nici să fie îngropați cu tot cu cai și cu avere la picioarele Brătienilor?
Ne plângem de lipsa unei clase politice de calitate de ani de zile. Sa ne ferească Dumnezeu de ce urmează. Mă tem ca nu sunt cei de șase din spatele clasei care ne conduc (cel puțin nu din generația mea – bacalaureat în 1994). Colegii mei de șase (eu nefiind foarte departe de ei) sunt oameni absolut respectabili în meseria lor, toți cu studii superioare la universități serioase. Dacă cei de acum sunt niște impostori evidenți, cu CV-uri de toată jena, progeniturile lor care se fac încălzirea pe margine ne vor depăși imaginația.
Corect, înfricoșător de corect!