Înainte ca urmașii lor să ajungă să sape la canalul Dunăre-Marea Neagră, marile noastre familii boierești au scurmat atîtea canale spre Bosfor, că am fi putut ilumina Istanbulul dacă hidrocentralele ar fi funcționat pe bază de pîre și uneltiri.
Din acest exces de comunicare vreme de cinci sute de ani, la mesele domnitorilor a curs mai puțină tămîioasă românească decît sînge nevinovat, că de s-ar fi născut Shakespeare la Pătîrlagele ar fi umplut hambare întregi cu dramele doamnelor și domnițelor din Valahia.
S-or fi milostivit, pînă la urmă, păgînii, văzîndu-ne dependenți de parastase?!
Fiindcă nu știu dacă ar trebui să ne fudulim sau să ne cerem iertare că, în vreme ce bisericile ortodoxe din Bulgaria, Macedonia și Serbia erau descăpățînate de crucea din vîrf și transformate-n geamii, în bisericuțele din Țara Românească și din Moldova candelele au pîlpîit la foc continuu, vinul de împărtășanie n-a prea secat și nici criză de anafură nu s-a pomenit.
Nu-i loc să descîlcim de ce a sărit islamul capra, atunci, peste noi, fără să ne zguduie odoarele credinței, ca să verse paprika în cazanele de botez ale catedralelor din Buda, unde muezinii au concertat, seară de seară, aproape două veacuri.
Ținînd cont de această „defecțiune” a lui Allah, poate că activiștii noștri pravoslavnici ar trebui să dea dovadă de o mai mare îngăduință pentru ideea Moscheii Mîntuirii turcilor din București, nemaivorbind de faptul că „Turcul plătește!” n-a fost o simplă dare în plata Domnului, ci expresia încrederii negustorești verificate la porțile Vienei, unde, făcînd primul pas timid spre Mitteleuropa, românii au inventat catering-ul, aprovizionîndu-i pe asediatori cu seu de oaie, făină de mei și pastramă de berbec.
Și cum, în întunecatul Ev Mediu, lumile paralele se mai ciocneau cîteodată ca trenurile, a fost posibil ca strămoșii lui Guță și ai Copilului Minune să cînte meterhaneaua la curțile voievozilor, în timp ce, în sătucurile de sub munte, vlădica se învrednicea să murmure tropare grecești, iar un păstor să sufle deja la fluier viitorul imn al Israelului: „Dacă ți-este dor, du-te la izvor…”.
