Narcis

Destinul i-a subtilizat acum cîteva zile soldatului Gabriel Oprea bastonul de mareșal din raniță, punînd în locul lui un știulete de porumb din Povestea Poveștilor, pe care nici radarul de la Deveselu nu l-a putut opri să-i penetreze nădragii pe la spate.

Cu un știulete înfipt în cur e mai greu să cotcodăcești poeme homerice despre siguranța națională și să pîrțîi teze analfabete de doctorat, că riști să împroști asistența cu floricele calde de porumb.

De ce oare nimeni n-a îndrăznit pînă acum să-i tulbure iubirea de sine acestui Narcis bolnav de elefantiazis, ce-și oglindește suficiența în apele sulfuroase ale politichiei românești?

A fost nevoie de o groapă în asfalt și de saltul mortal al unui motociclist pentru ca lumea să priceapă, în sfîrșit, că ordonanței cu meclă de broască rîioasă, care i-a plimbat ouăle lui Năstase cu căruciorul prin Cișmigiu și s-a scăldat cu voluptate în voma lui Băsescu la Cotroceni, i-a crescut într-o bună zi, sub noadă, o excrescență cu trei stele de general, care și-a luat, de data asta pe bune, doctoratul în lașitate.