Tot încercăm să scoatem din cei dragi
aur, ca dintr-o mină părăsită,
dar obosiți, cu sentimente vagi,
le trecem iute viețile prin sită.
N-avem răbdare și intempestivi
îl olocolim pe cel căzut pe-o rînă,
strigînd „Fir-ați ai dracu de bețivi!„
iar el e mort deja de-o săptămînă.
Creștini cam pe la cinci fără un sfert
și generoși cît zornăie măruntul,
deplîngem trupul lui Isus, inert
și din lăptic ceresc extragem untul.
Căci din nenorociri se nasc averi
și-n grote înflori-vor portocalii…
Noi suntem robii zilelor de ieri
hrăniți doar cu statistici și detalii.
665 de vizualizări
