În vidul ideologic actual, în hărmălaia creată de micro-targetare și micro-doctrine, e ușor aberant să mai vorbim serios despre rolul și scopul statului. Pare că statul e răul suprem, care și-a depășit în mod abuziv atribuțiile și, în loc să se ocupe de rolul său minimal, sare calul și se ocupă de colectarea de taxe și impozite. Rolul său minimal ar fi, conform unor voci avizate, acela de a construi autostrăzi, spitale și școli. Din ce bani? Asta nu mai este treaba noastră, ci a statului. Noi, dacă se poate, am vrea să trăim în feude din ce în ce mai mici și mai personale, iar statul n-ar trebui să ne deranjeze decât atunci când vrea să ne dea, să ne faciliteze, să ne ofere. De cerșetori suntem sătui.
E foarte la modă, săptămânile acestea, vocea economistului elvețian Andrei Caramitru. Elvețian prin școală înaltă, primele locuri de muncă și profundă educație simpatetică. Altfel, Andrei Caramitru pare a fi un cetățean român, născut în acest teritoriu vremelnic pe care unii dintre noi ne-am obișnuit să-l numim țara noastră. Dincolo de definițiile seci de dicționar, țara pare să-și fi pierdut orice semnificație mai adâncă. Dacă ascultăm o astfel de voce precum cea a lui Andrei Caramitru, dacă-i cuantificăm aplauzele, like-urile și share-urile, ne dăm seama că țara în sine a devenit un pretext, o colecție de linii frânte care înconjoară un teritoriu greu definibil. Pare, astăzi mai mult decât oricând (desigur, dacă ascultăm aceste voci), că suntem, de fapt, niște clujuri, iașiuri, bucureștiuri, timișoare și orăzi (orade?) harnice, forțate să muncească pe brânci în folosul leneșilor din teleormanuri, vasluiuri, doljuri și olturi. Tema nu e nouă, dar, iată, e refolosită cu mai mare succes decât un tandru “Bună seara, iubito” difuzat în decembrie 1989 și ilustrat, atât de potrivit, cu trasoarele ce înconjurau Televiziunea Română.
Andrei Caramitru, preluând retorica și argumentația de prin 2003-2005, ne spune că doar 14 zone metropolitane, în care trăiește 35% din populația României, contribuie la buget cu 85% din taxele colectate. În rest, populația României cam trăiește pe spinarea celor din numitele 14 centre metropolitane. Concluzia economistului elvețian este că statul central, care ia banii ăștia cu forța de la oamenii muncitori și îi redistribuie la leneși și hoți, “trebuie redus DRAMATIC”, iar “comunitățile locale trebuie să prospere”.
OK, noi suntem proști, n-am făcut școli în străinătate. Așa că nu înțelegem cum într-o țară ar putea prospera doar unele comunități locale. Dar să spunem că asta s-ar putea întâmpla în secolul în care compasiunea și corectitudinea politică ne îndeamnă să primim refugiați de peste mări și țări. Poate că e mai bine și mai corect așa. Să ne deschidem larg porțile pentru cei alungați de-acasă de războaie, să le întindem o mână de ajutor. Celor ce au rămas, însă, pe dinafara celor 14 centre metropolitane de excelență să le închidem ușa în nas. Să ne deschidem enclavizându-ne, să ne unim izolându-ne.
Poate a venit vremea să săpăm, din nou, șanțuri de apărare în jurul cetăților. Să ne păstrăm bogățiile în interior, în cufere bine ferecate. Să dezvoltăm, medieval de-a dreptul, comunitățile bogate. Să le lăsăm să facă ce vor ele cu banii. Să-și facă trenuri rapide, metrouri și autostrăzi în interiorul propriilor comunități. Aeroporturi de pe care avioanele să decoleze pentru a ateriza peste câteva zeci de minute tot acolo. Iar când va fi să iasă din cetăți, să aibă vehiculele necesare pentru a putea străbate smârcurile, mlaștinile și noroaiele înapoiaților leneși.
Și, totuși, așa să fie? Acele comunități care produc, chipurile, doar ele, bogăția țării o produc vânzându-și produsele în restul țării și al lumii. Dacă fabricile din Cluj, Iași, Timișoara, Constanța și așa mai departe nu ar avea ieșire și desfacere în restul țării, veniturile lor și implicit taxele pe care le plătesc ar fi de-a dreptul inexistente. Dacă toate comunitățile, oricât de dezvoltate, și-ar consuma doar produsele interne și ar vinde doar pe piața internă, bunăstarea lor ar ajunge rapid la nivelul celei a comunităților sărace. De aceea, în timp, în secole chiar, s-au dezvoltat, în Europa, comerțul, infrastructura, relațiile multilaterale. Unii produc ceva, alții cumpără, producând la rândul lor ceva, și tot așa, într-un circuit care economistului elvețian îi scapă, în mod inexplicabil. Ne place sau nu, banii din Teleorman și din Vaslui ajung și în Cluj, în Timișoara sau București. Din ei se plătesc salarii, mașini de serviciu și consultanți imbecili. Dacă mai rămâne ceva, se mai plătesc și taxe la stat. Dacă vei cumpăra în Vaslui un software făcut la Cluj, din banii respectivi la Vaslui nu se va întoarce nici măcar un ban din impozitul pe venit. Din impozitul pe profit s-ar mai întoarce ceva, dacă firma nu l-ar externaliza. Dar de aia angajăm economiști elvețieni, pentru a ne învăța cum să ne optimizăm profiturile. Ce Dumnezeu?
Am sărbătorit anul trecut, în felul nostru trist, 100 de ani de când s-a creat România Mare. Citind oameni precum Andrei Caramitru, însă, am putea să ne întrebăm dacă nu cumva ne-am grăbit. Că nu înțelegem ce este aceea o țară și cum funcționează ea e una, dar să lăsăm concepte atât de învechite să sufoce copii atât de promițători…
EFIMIŢA: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetăţenii leafă? LEONIDA (în luptă cu somnul): Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme.
Nimic nou sub soare. Fratii nostri de „gianta” latina au inventat Liga Nordului, care sustinea taman aceasta abordare, ba chiar separarea lenesilor de harnici, care ar fi trait in „Padania”. Apoi a venit un lider tanar, mult mai demagog, dar si versat, s-au dat peste cap, au aruncat „Nordului” la gunoi si au devenit un fel de Romania Mare mult mai eficace si eficienta.
Nu stiu cine e Caramitru Andrei dar, stiu cine e Isarescu . Si Isarescu a spus ca 85% din bani sunt concentrati in Bucuresti si Ilfov, A spus in asa fel, s-a uitat de dupa ochelari facand o pauza de inteligenta , incat, cred ca a vrut sa transmita acelasi mesaj pe care l-a transmis , bolovanos , tanarul cu pricina, { are legatura cu actorul?}
Pacat ca dl. Caramitru nu s-a facut actor. E foarte talentat in a recita un rol!
In zonele rurale se poate produce mancarea cu care natiunea poate supravietui in caz de razboaie si catastrofe (de ex. oprirea distributiei de hrana prin hipermarket).
Aceste zone sunt finantate cu sume mari pentru infrastructura, pe care nu le pot sustine pentru moment din cauza populatiei mici. Dar dezvoltarea infrastructurii va duce la cresterea populatiei acestor zone si ulterior la cresterea importantei economice a lor.
Va apreciez intotdeauna postarile (cel mai ades laconice). Voi diferi aici foarte putin de opinia dvs, apreciind ca dl. Caramitru jr este cam cabotin pt gustul meu si un simplu demagog. Dl PAH are perfecta dreptate, dar nu il va demasca drept impostorul care este. In mediul (si media) lui este catalogat drept „economist” si asa va ramane. Dar in tara in care guvernatorul bancii centrale (ca doar nu o sa folosesc denumirea improprie de „Nationala”) este consiliat de un triceratops care a scris aproape 40 de ani la oficiosul UTC, nu poti fi prea exigent.
„… se plătesc salarii, mașini de serviciu și consultanți imbecili”: ma, tu ai ceva contra guvernului?
„Copii promițători”? Șterge partea asta, nu îi consideră nimeni pe beizadelele astea ca fiind „promițători”. Sunt rupți de realitate, aroganți, fără cei 7 ani de acasă, avizi, etc.
Poate domnisorul caramitru are treaba (prin elvetia) si il deranjam:) propun sa-i cumparam bilet de avion dus.
Inteleg frustrarile celor care intr-adevar muncesc pe rupte si apoi vad tot felul de personaje dubioase facand averi imense pe sistemul „grup infractional” sau parazitand statul in posturi din administratie si din companiile de stat, in functii guvernametale sau in parlamentul patriei, pe salarii imense. Dar ce spune „expertul’ nostru in economie nu are nici o legatura nici cu economia, nici cu adevarul, ci doar cu un foarte dezvoltat complex de superioritate, ca sa zic asa.
Pt. domnisorul andrei si mai ales cei care ar vrea sa-l creada : mentinerea intr-o stare de subdezvoltare a unor regiuni dirijata de la nivel central nu este vina celor expusi la astfel de politici, care nu au cum sa aiba singuri forta economica sa poata iesi dintr-o astfel de conditionare. NU pot sa se adune 100 de sateni din 100 de comune sa construiasca singuri o sosea nationala si drumuri locale, spital regional, scoli si gradinite, licee industriale si scoli de meserii , pe care sa le si doteze eventual si sa plateasca salarii pentru personal si sa isi creeze astfel conditii de dezvoltare. Iar daca fondurile venite de la centru sunt insuficiente si insisi diriguitorii lor fura si putinii bani pe care ii primesc, iar nu e vina locuitorilor regiunii. In epoca moderna, ca de altfel in toate epocile, dezvoltarea la nivel teritorial a localitatilor si regiunilor se face DE CATRE STAT, PRIN REDISTRIBUIRE, CA DE ACEEA A FOST CREAT STATUL. Sincer, nu mai pot , sa explici la infinit unor oameni pretins educati lucruri pe care ar fi trebuit sa le inteleaga singuri….
Revenind la tanarul Andrei: din pacate el sufera de autosuficienta si asta e boala care nu se vindeca.