Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

PNL dă testul de intelligence

bt

PNL și-a chemat tinerii la Sinaia sub protecția Sfîntului Ionescu Quintus, un fost slujitor al Securității, ale cărui turnătorii l-au îngrozit și pe Diavol. Cei ce-și zic urmașii Brătienilor au făcut din Quintus “președinte de onoare” și “gala premiilor TNL”, într-o serie mai lungă de ctitorii securiste, în care Siegfried Vasile Mureșan, omul plantat de Servicii pe lista PMP, e acum pe lista PNL, iar PACT, partidul alcătuit din “copii de bani gata, de securiști”, a fost încorporat, fără jenă, într-o rapidă după-amiază de martie.

După PSD, care a fost creația revoluționară a fostei Securități, PNL e partidul istoric cel mai penetrat. În anii ’90, cînd democrația amenința continuitatea structurilor secrete și dominația lor asupra resurselor, PNL și PNȚ au fost invadate de ofițeri acoperiți și de turnători reactivați. PNȚ s-a descurcat ceva mai bine, avîndu-i în centru pe Corneliu Coposu și pe Ion Rațiu, a căror luciditate politică și aură de rezistenți au îngreunat munca de infiltrare. PNL, în schimb, l-a avut în conducere pe Dan Amedeo Lăzărescu, un turnător feroce, cu un cap peste Quintus, la fel de dispus să facă orice ca să i se uite trecutul.

De-a lungul anilor, Serviciile, moștenitorii Securității, s-au îngrijit ca PNL să nu-și reia rangul politic și să nu conteze în jocul de putere pe cît ar fi putut. Partidul a fost împins spre dezbinare, au fost încurajate aripile tinere sau conservatoare, i s-au montat disidenți. Au apărut oameni de afaceri milionari, fabricanți de mobilă, tunși pierdut la spate, regulamentar, care au smuls mici bucăți de liberalism. Theodor Stolojan, contabilul Securității, fostul șef al Aportului Valutar Special, a ajuns în conducerea partidului. La fel avocatul milionar Valeriu Stoica, lăsat la vatră și răsplătit cu contracte de stat, după ce a rupt jumătate din PNL și i l-a oferit pe tavă fostului colaborator al Securității Traian Băsescu. Dinu Patriciu însuși a spus în anul morții, de față cu martori: “Cînd mi-au dat mie Rompetrolul, erau cît pe ce să-mi dea și Unirea, dar mi-au zis: «Ți-ajunge, i-o dăm lui Adamescu»“.

Ani la rînd, prin dosul fotografiei cu Brătieni, Serviciile au tot tras sfori și au împiedicat partidul să se refacă și să crească. Această viermuială securistă și-a făcut treaba din plin, PNL reușind cu succes să-și înnoade pantofii unul de celălalt, să se complice în propriile vanități și suficiențe, să-și selecteze lideri din ce în ce mai slabi și să facă o politică măruntă, încadrată de spaima penală și confortul personal.

În istoria lui recentă, PNL a avut cîteva voci bune, amuțite acum. Horia Rusu și-a oprit cariera într-un camion parcat neregulamentar pe DN1. Mona Muscă a fost eliminată cu un dosar apărut din senin, chiar în ziua în care îl depășea pe Băsescu în sondaje. Crin Antonescu a fost extras din peisaj cu penseta invizibilă a unui șantaj de apartament. Antonescu lasă în urma lui un gol mare cît un veac, fiindcă a fost primul și ultimul liberal de după Revoluție care a creat o breșă în neîncrederea de sine a partidului. Ar fi putut să dea liberalismului un nou discurs politic sau ar fi putut ajunge președintele României, dar a trebuit să elibereze locul pentru Klaus Iohannis, singurul sas cu rude în RFG al cărui dosar de Securitate a fost declarat inexistent.

După atîtea pățanii cu Securitatea e trist că PNL n-a învățat să se ferească de ea. Dimpotrivă, nu ratează nici o capcană pe care Serviciile i-o întind.

PNL e un partid care a renunțat la suveranitatea politică. E slujitorul președintelui Iohannis sau, mai bine zis, animalul lui de casă. Se gudură în ideologia limitată a Cotroceniului, între critica neagră a dușmanului pesedist și fixația maniacală pe o Justiție discutabilă. Chiar și atunci cînd latră, PNL scoate un scheunat. Așa trebuie să fi scîncit cîinii Brătienilor.

Azi, liberalii și-au confecționat sondaje în care au ajuns pe primul loc. Dacă le privești, ai senzația că ai dormit cîțiva ani și, în timpul ăsta, Ludovic Orban și Raluca Turcan au recuperat Cadrilaterul și au trimis primul om de dreapta pe Lună. În realitate, PNL n-a făcut nici una din muncile Opoziției. N-a construit o voce liberală forte, n-a asamblat un program alternativ de guvernare, n-a format un guvern din umbră. Nici măcar un pic de curățenie în dulapul cu securiști n-a făcut.

În suficiența lui festivă, partidul care ar fi trebuit să adune încrederea burgheziei și a capitalului românesc își doarme somnul politic de frumusețe în giulgiul pe care i-l țes nu “penalii de la PSD”, ci partidele prietene, “de intelligence”.

5 comentarii

  1. #1

    Din pacate, nici un om de afaceri cu scaun la cap si ” ne-tunat” nu ii sprijina pe acesti arlechini. Incearca in zadar sa obtina voturile hashtagului, Ignorind imensul potential al potentialilor antreprenori. Sa nu ai nimic de spus despre multinationalele care au sugrumat initiativa economica pur romaneasca, arata mult despre acest partid vopsit in liberal.

  2. #2

    Frumos portret! Pastelat.
    Realitatea fiind probabil mai aproape de Goya. O adunătură de veleitari fara virtuți și scop.
    Admiram oricum cadra.

  3. #3

    domle, mare lucru, intr adevar, cand limpezimea mintii se asociaza cu informatia si condeiul…
    Da, foarte tare.
    In atmosfera asta sufocanta de minciuna si impostura desantata la cel mai inalt nivel, fiecare adevar enuntat este efectiv o gura de oxigen – cu atat mai mult atunci cand este enuntat cu claritate si talent.
    Iar eu una nu simt decat recunostinta pt cei care o fac.

  4. #4

    Constat, cu revoltă netemperată, cum calificative rar folosite în cazul altora devin uzuale în asociere cu textele dv….
    E perfect, e extraordinar, exclamăm editorial după editorial…. Opriți-vă, dle Bușcu, zău așa, vrem să ieșim din confuzie, din amărăciunea noastră de eterni nedesăvârșiți, vrem perfecțiune o dată la un mileniu, nu de treizeci de ori pe an, așa ceva nu se mai poate, pe cuvânt!

  5. #5

    „Nu sunt turmentat, dar eu… Eu pentru cine votez? (O scrisoare pierdută – 1884)” — Ion Luca Caragiale

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.