Să practici meseria de rus în Europa
e-o aventură tristă aproape de coșmar.
Cu-agheasmă ne’ncepută te spală taica popa
și felcerul, la vamă, îți dă cu clor și var.
„Cît Putin ai în sînge? Pașol la analize!“
Parcă învie zidul distrus de Gorbaciov.
Dacă am iaht? Sau barcă? Dac-am păpat devize,
sau dacă am vreo muscă strivită în ceaslov.
Dacă-l cunosc pe-un gangster pe nume Dostoievski,
care la Baden-Baden ’ș făcu averea praf?
Dacă n-am icre negre-n stilou și alte chestii
ascunse-n cur, drept care, „pașol na tomograf!“.
Dacă n-am vreo gagică spioană la Odessa
care mi-a scris mesajul secret „liubimîi drug“
și dacă străbunica nu e cumva contesa
ce l-a trimis pe Lenin să doarmă în coșciug?
Dacă nu mi-e rușine că m-am născut pe Volga?
Și să declar că n-o să mai practic cazacioc!
Dacă cunosc o damă-n Triest pe nume Olga
care în tinerețe purta mustăți și cioc?
Că dacă-mi va fi jenă să scriu în limba rusă,
mă vor trata cu grijă să scap de-acest complex.
Și doctorul își scoase un bisturiu din trusă:
m-a operat de țară, de nume și de sex!
