Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Politiciene disperate

Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul făgăduinței pentru jumătățile mai bune și mai frumoase ale oricărui cuplu. Nu cu foarte multă vreme în urmă, femeile nu aveau nici măcar drept de vot, azi conduc guverne și națiuni, partide și coaliții. Este un salt enorm, un pas înainte pe care numai idioții îl regretă.

În Republica Moldova a devenit obligatorie, zilele trecute, prezența femeilor pe listele partidelor, în proporție de minimum 40%. Este o discuție care se poartă de multă vreme prin lume, dar puține țări au transpus această discuție în legislație.

E bine ca femeile să fie implicate în deciziile majore din politică și administrație. E bine să ocupe funcții importante în stat, e bine să fie vizibile și să fie tratate fără părtinire, egal, așa cum sunt tratați și bărbații. Reginele Britaniei și țarinele Rusiei sunt deschizătoare de drumuri. Margaret Thatcher și Angela Merkel sunt icoane în dormitorul oricărei tinere care vrea să se implice în viața publică.

Din păcate, orice drum nou nu este ferit de gropi și rătăciri. Promovarea unor anumite femei doar pentru că sunt femei și pentru că trebuie să se îndeplinească o cotă sau trebuie realizată vreo premieră este o greșeală. Un exces de zel care nu aduce niciodată rezultatele sperate.

Nu am să amintesc de prima femei președinte al Croației sau de prima femeie președinte al Slovaciei, de alte femei care au făcut istorie în țările lor, spărgând barierele patriarhatului politic. Am să mă rezum la trei exemple de pe la noi, din bătătură.

Avem, din 2016, prima femeie primar al Bucureștiului. Și este, vrem, nu vrem, unul dintre cei mai detestați primari ai Capitalei. Nu pentru că este femeie, ci pentru că e varză. Orașul, de asemeni, este varză, dar era așa și înainte de alegerea doamnei Gabriela Firea. Și sub Crin Halaicu, Victor Ciorbea, Viorel Lis, Traian Băsescu, Adriean Videanu sau Sorin Oprescu, Bucureștiul a fost varză. Din ce în ce mai varză. Firea nici n-a apucat să respire bine în scaunul de primar că și-a luat toate verzele astea direct în față. A crezut că notorietatea câștigată pe ecran și faptul că e femeie o vor ajuta să conducă orașul cu ușurință, în aplauzele cetățenilor. N-a fost așa. Lipsa unor proiecte clare, lipsa unei viziuni măcar minimale și preocuparea excesivă pentru țățismele care, de fapt, au consacrat-o au transformat-o pe Gabriela Firea, din performeră, în piatră de moară. După acest glorios mandat, PSD va mai câștiga Primăria Capitalei doar la păcănele.

În partea cealaltă, victoria în alegeri a președintelui Klaus Iohannis a dus la o premieră pentru PNL: prima femeie președinte al partidului. Alina Gorghiu era una dintre figurile vizibile ale partidului, dar nimeni nu se aștepta să o vadă președinte al PNL. Momentul în care Klaus Iohannis și-a anunțat, fără drept de apel, succesorul l-a prins pe Vasile Blaga cu dumicatul în furculiță și cu furculița pe la marginea drumului dintre farfurie și cavitatea bucală. Când a auzit că Alina Gorghiu va conduce PNL, așa, prin decret prezidențial, a scăpat și furculiță, și dumicat, și tot ce se mai putea.

Doamna Gorghiu, însă, n-a performat decât la a fi femeie. A reușit, în doi ani, să ducă PNL la un scor electoral care a impus demisia. Bâlbâielile de la alegerile pentru Primăria Capitalei, când partidul a avut mai mulți candidați decât alegători, nominalizarea lui Marian Munteanu pe post de candidat și multe alte activități de acest fel au marcat mandatul de președinte al PNL exercitat de către doamna Gorghiu. Din păcate, activitatea domniei-sale nu a fost un argument în favoarea implicării femeilor în politica la vârf.

În fine, tot PSD a venit cu cel mai puternic exemplu de „așa nu“. Viorica Dăncilă este, fără tăgadă, cel mai grav atac dat implicării femeilor în politica modernă.

Un an și cinci luni, doamna Dăncilă a răspuns pe deplin așteptărilor misoginilor care nu-i vedeau alt rol decât la cratița lui Dragnea. Brusc, după condamnarea fostului ei stăpân, în Viorica Dăncilă s-a trezit animalul politic. Și-a amintit că este prima femeie prim-ministru al României și a considerat (și consideră) că acest lucru îi este suficient pentru a merge mai departe. A devenit rapid președinte de partid, candidat prezumat la prezidențiale, mână de fier și voință de oțel. Dar noua Viorica Dăncilă nu a reușit s-o facă uitată pe cea veche, cea pentru care a scoate prostie după prostie pe gură era un ritual cotidian.

Toate aceste trei doamne (și multe altele) nu sunt, nici pe departe, cele mai reușite exemple pentru implicarea femeilor în politică. Totul e să nu deznădăjduim și să continuăm să credem că sunt nereprezentative. Bine, dacă le înlocuim cu Rovana Plumb, Raluca Turcan sau Cosette Chichirău, n-am făcut nimic.

2 comentarii

  1. #1

    In Romania, dreapta a fast prima la praf in ochi. De aceea sunt surprins ca ati uitat valoroasele Anastase, Udrea, Boagiu si Ridzi. Plus doamna aceea sinistra care cerea scurtarea concediului de maternitate, nu fiindca nu aveam bani, nu fiindca nu sporea natalitatea, dar fiindca ea pasamite nascuse sub masa la serviciu la guvern.

    iar cand o dam in acte normative, riscam sa ne umplem de ridicol. Cele 40% feminine ale listelor basarabene vor fi partea de la coada. Iar eu astept cu nerabdare discutia despre categoria potrivita pentru femeile transsexual. Da-i naibii de someri, de homlesi, de tepuiti de patron sau la banca. Ce voiam sa stiu: sunteti TERF, domnule PAH?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.