Precizie nemțească, organizare militară, șmechereală

Dacă ar fi vrut să facă de râs armata română, Klaus Iohannis n-ar fi reușit mai ușor decât punându-i în cârcă o operațiune complexă precum campania de vaccinare și numind în fruntea acestei campanii un tânăr destul de necopt. Valeriu Gheorghiță, la cei 38 de ani ai săi, nu este un puști, dar nici un mare organizator nu pare a fi. În propriul său CV, Valeriu Gheorghiță își recunoaște limitele de organizator: „Competență organizațională – prin participarea la organizarea unor conferințe și sesiuni științifice naționale“. E greu de crezut că participarea ca mână a patra, a treia sau a doua la organizarea unor evenimente științifice de mică amploare te califică, totuși, ca mână forte a organizării campaniei de vaccinare. În plus, pentru a te putea impune în poziția de coordonator principal al vaccinării e nevoie de mult mai mult decât de faptul că dai bine pe sticlă sau că arăți ca o foarte cochetă păpușă de porțelan, pe care multe admiratoare și-ar dori-o în colecțiile lor.

Evident, atunci când l-a gândit pe Valeriu Gheorghiță în fruntea comitetului național de coordonare a activităților privind vaccinarea împotriva virusului SARS-CoV-2, Klaus Iohannis a gândit, de fapt, o numire comodă, care să nu-l deranjeze atunci când însuși Măria Sa va dirija cu înțelepciunea-i notorie activitatea de vaccinare. Un președinte necopt al comitetului și un vicepreședinte și mai inoportun, în persoana secretarului de stat Andrei Baciu, erau exact ce-și dorea liderul maxim de la Cotroceni pentru a-și putea impune viziunea și asuma meritele.

Atât de mult ne-a vorbit președintele Iohannis despre vaccinare de pe când nu existau încă nici vaccinuri, atât de des ne-a spus că lucrurile vor merge ca unse, încât eram gata-gata să-l și credem. Părea că, pentru prima dată în istoria de după 1989, autoritățile nu vor mai fi luate pe nepregătite de un eveniment anunțat din timp. Având în componență reprezentanți ai Ministerului Apărării (Valeriu Gheorghiță), ai Ministerului Sănătății (Andrei Baciu), ai Secretariatului General al Guvernului, ai Agenției Naționale a Medicamentului, ai Ministerului de Interne, ai Ministerului Dezvoltării, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice, Colegiului Medicilor și ai unor asociații profesionale (nenominalizate), CNCAV avea toate premisele ca, apucându-se din timp de treabă, să reușească să organizeze o campanie cât de cât eficientă.

Mai mult, prezența unui militar în fruntea comitetului ar fi trebuit să fie principalul furnizor de încredere pentru populație. Căci, nu-i așa, armata este instituția românească în care populația are încredere nestrămutată, de 30 de ani încoace, de când armata a fost cu noi, mai ales după 22.

Numai că socoteala superficială făcută pe hârtiile cu antetul Președinției nu se potrivește cu realitatea din ce în ce mai cruntă. Până la urmă, campania de vaccinare, deși nu este încă un eșec, are toate șansele să devină unul. Iar asta se vede și din faptul că președintele Iohannis s-a retras discret din poveste, lăsându-i pe alții să dreagă pocinogul.

Se dovedește, pe zi ce trece, că organizarea militaro-nemțească, în alte vremuri o garanție a  preciziei și corectitudinii, dă mari rateuri. Platforma online pentru programare a fost făcută în grabă și are probleme ca orice produs IT făcut în grabă și netestat suficient. În definitiv, STS nu a avut la dispoziție decât 20 de zile, poate nici chiar atât, de când i s-au comunicat prima dată cerințele pentru platformă și până când a început etapa I a vaccinării. După aia au lovit și tradiționalele sărbători, așa că problemele nu puteau fi remediate fără a se lucra la remedierea lor.

Dorința tembelă de a fi pe primele locuri din Europa, din lume și din Univers la vaccinare i-a determinat pe responsabilii campaniei să grăbească ritmul, să comande vaccinări record la hectar, chiar dacă asta a însemnat sacrificarea dozelor de rapel sau epuizarea extrem de rapidă a stocurilor.

Și, desigur, a intervenit și șmechereala tradițională, specifică acestui picior de plai, acestei guri de rai. Întâi de toate, coordonatorii campaniei și-au dat seama că au omis din etapa a doua câteva categorii. Dincolo de bătrâni și bolnavi, pentru care nu crease premisele prioritizării reale, Guvernul a mai adăugat niște esențiali. Că doar trăim într-o țară de lucrători esențiali, unde fiecare e mai important decât celălalt și trebuie neapărat să apară pe o listă specială.

Și, pentru că nu era de ajuns, au apărut vaccinările masive pe sub masă, peste rând, fără a se respecta nici legi și nici programările făcute pe platforma sufletului. La finalul săptămânii trecute s-au vaccinat în plus față de programări câte 5.000 de oameni pe zi. Niște esențiali, toți, niște importanți, niște burice ale pământului pentru care legea nu contează, pentru care totul e permis în numele interesului personal superior.

Este a nu știu câta oară când președintele Iohannis este leu mâncător de jăratec la început, dând bir cu fugiții atunci când lucrurile nu-i mai sunt favorabile ca imagine. Este a nu știu câta oară când armata este ridiculizată prin scoaterea în față a unor personaje nici foarte competente ca organizatori, nici foarte convingătoare.

Campania de vaccinare desfășurată sub înaltul patronaj al primului laș al țării, omul care dispare convenabil atunci când ar trebui să ofere lămuriri, e o nouă ocazie să ne amintim faptul că suntem pe cont propriu și că nu ne putem baza pe acești stâlpi ai societății, mâncații de carii și de putreziciunea importanței lor închipuite. Dar avem un executiv și un legislativ vaccinate, restul aproape că nici nu mai contăm. În țara în care fanfaronii sunt tratați cu onoruri de stat e vremea să înceapă Jocurile vaccinării, unde doar cei mai tari și mai cruzi pot supraviețui.