Președintele scurmător

Doamnelor și domnilor, din cenușa marelui imperiu care a fost, cândva, Caracalul, se naște, iată, nu Gabriel Liiceanu, un nativ, ci Alexandru Cumpănașu, veneticul.

Probabil, individul se și vede la Cotroceni, ținând în mână sceptrul lui Ceaușescu și, în cealaltă ținând-o pe Mădălina, purtătoarea de vorbe de vreme grea a administrației prezidențiale.

Nu am sursele cumpăneșești din parchete sau poliție, dar e posibil să fi fost deja dat în judecată de către individ. Pentru un text publicat vineri dimineață în Libertatea. Un text bun, cu un titlul dur, dar necesar.

Mă apără Tolo, mă apără Bușcu, mă apără Valeriu Radu, avocatul nostru, dar, de fapt, mă apără realitatea și frica de ridicol.

Căci Cumpănașu este, tura asta, ridicolul de care ne temem.

S-a aburcat, fără să ne dăm seama, pe drama unei familii. El a făcut-o natural, de parcă i-ar fi păsat, de parcă l-ar fi interesat. A ajuns de la zero la „unchiul Alexandrei“ în no time. Zbura. Acum,  „moare cu ei de gât“, le dă ordine, le trasează direcții de acțiune. Alexandru Cumpănașu, nimeni în drum, organizează din telefoane Ministerul de Interne, Procuratura și, în general, România. Cum să nu-l iubești, cum să nu-l votezi?

Alexandru Cumpănașu este o rudă atât de îndepărtată a Alexandrei încât încă se mai caută prin butoiul lui Dincă pentru a se găsi legăturile. Dar asta nu l-a împiedicat să se cocoațe pe un cadavru încă neconfirmat pentru a-și pretinde notorietatea.

Când a vrut să se afirme, R2-D2, măcar, a făcut-o având peste 60 de morți în spate. „A fost nevoie să moară oameni…“

Nu, nu e nevoie să…

Poate e nevoie ca toți cei ce se visează aleși ai noștri să ia o pauză și să ne consulte cu adevărat.

Poate vrem altceva, poate vrem mai mult.

Președinții și președinții wannabe care scurmă printre cadavre pentru a se legitima nu sunt, cu siguranță, ceea ce ne trebuie.

România nu este, încă, un cimitir. Este o țară și ar trebui tratată ca atare.

Pe de altă parte, dacă vor să ne conducă numai niște ciocli, ar trebui, probabil, să ne repliem puțin…