Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Profesorul nostru de fizică

Profesorii din România au un atașament scăzut față de democrație, sînt îngrijorător de intoleranți (cu homosexualii, consumatorii de droguri, alcoolicii, romii, străinii) și îl apreciază prea mult pe mareșalul Antonescu. Acestea sînt concluziile mari și trase un pic de păr ale unui studiu făcut de patru universitari din Cluj. E o lucrare minuțioasă și inteligent croită, care aduce o lumină oarecum neașteptată asupra mitului pedagogic românesc. Profesorul român nu sare din profilul românului de rînd: valorile și tendințele lor sînt cam aceleași. Numai că, vom spune cu toții, există o așteptare naturală ca profesorii, cei care instruiesc elevii, să aibă un avans de conștiință și de modernitate, o deschidere mai rapidă către nou și rațiune.

Neașteptata preferință pentru regimuri autoritare nu-i pune, însă, profesorului român un diagnostic cultural sau etic. E vorba, mai degrabă, despre un reflex defensiv, o reacție la stres, un fel de a se proteja de dezordinea și dezamăgirea în care trăiește de aproape trei decenii. Profesorii își fac meseria într-un sistem educațional prăbușit, lipsit de scopuri, de ambiții și de garanții, de rigoare și de ritm, aflat într-o stare permanentă de derută și regres. Școala în România arată la fel de prost ca dezacordurile miniștrilor Educației, iar de aici poate începe discuția despre dezinteresul guvernelor, al președinților și al parlamentelor pentru cea mai importantă resursă naturală.

Chiar dacă sondajul pare să tragă un semnal de alarmă, educația nu are nimic în comun cu democrația. Dimpotrivă, ea înflorește doar în regimuri autoritare, bazate pe autoritatea științei, a efortului și a disciplinei școlare. În contrast cu democrația, care funcționează de jos în sus, școala evoluează de sus în jos. E un teritoriu al elitei, al modelelor, al exemplelor, al succesului la vîrf. Școala românească merge slab fiindcă are vîrfuri slabe, fiindcă nivelul ei de aspirație nu poate depăși mediocritatea sistemului universitar. Dacă nu există performanță la vîrf, nu există aspirație dedesubt.

Statele care au investit masiv în educație în ultimii 30 de ani (și care azi domină nu doar clasamentele PISA, ci și segmente mari din exportul de tehnologie) nu s-au mulțumit să mărească salariile profesorilor și să astupe toaletele din fundul curții, ci au importat modele universitare. Au reprodus, cu sau fără licență, sistemele marilor universități americane și britanice, le-au replicat la milimetru principiile, metodele și laboratoarele, și le-au alocat bugete corespunzătoare. Au făcut acest sacrificiu în dauna cheltuielilor populiste, dar a meritat. Profesorii n-au întîrziat să vină la condiții egale, iar azi nu e mare diferență, de exemplu, între Massachussets Institute of Technology și Indian Institute of Technology. Statele din Asia de Sud-Est au recuperat prin asta un secol de întîrziere față de Occident și își dublează PIB-ul o dată la zece ani, dar și state din fosta Europă comunistă (Slovenia, Polonia, Cehia) au început să importe acest sistem. Marile universități au o viziune globalistă și sînt dispuse nu numai să finanțeze programe de cercetare în universități locale, ci și să accepte politici de sucursală, licență sau subsidiaritate. Trebuie doar solicitate.

Să ne imaginăm ce ar însemna ca în patru-cinci universități românești, la București, Iași, Cluj, Timișoara, Constanța etc., să existe marca, metoda și profesorii de la Harvard, Cambridge, MIT, Oxford, Princeton (la început o catedră experimentală, apoi, treptat, o universitate). Întregul sistem de educație ar căpăta repere și aspirații. Profesorii și elevii ar dobîndi scopuri. Migrația creierelor s-ar reduce, standardele învățămîntului mediu ar crește natural. Școala ar primi inspirația și metoda care îi lipsesc, iar România ar putea începe să exporte educație. Dincolo de echilibrul social și cultural pe care îl aduce, acest tip de investiție e o afacere care produce, peste decenii, rate de profit mai mari decît comerțul cu arme și cu petrol. Dar, prin ignoranța și dezinteresul liderilor săi politici, statul român nu i-a acordat niciodată atenție.

Am cunoscut în urmă cu cîțiva ani un cercetător român cu realizări importante în domeniul tehnologiilor inovatoare, profesor în mari universități americane, care umbla cu un astfel de proiect pe la președinții României. Voia să facă Romanian Institute of Technology la București, după o rețetă MIT. Avea totul pregătit, de la arhitectura universitară la costuri de implementare și de la liste cu profesori la entuziasm. Ion Iliescu l-a dus cu vorba, Traian Băsescu l-a concediat scurt, iar Klaus Iohannis, patronul proiectului național “România educată”, l-a ignorat. Anul trecut, profesorul a murit. A fost coleg de școală cu Klaus Iohannis.

5 comentarii

  1. #1

    Iar m-ati intristat domnule Buscu….Chiar suntem damnati?

  2. #2

    Unul din putinele Dv. articole cu care nu ma declar entuziast de acord.

    Sondajul – si mai ales retorica ce i a fost atasata de ‘grupul de cercetatori de la UBB – mi se pare un demers evident de sadire a germenilor corectitudinii politice in Ro.
    In primul rand sa nu uitam ca pe lista intrebarilor era si una legata de roexit (“sunteti sau nu de acord ca Ro sa ramana in UE?” sau ceva de genul…).
    In al doilea rand nu este lamurit contextul in care a fost utilizat in sondaj termenul ‘homofob’. Mi este greu sa cred ca intrebarea a fost ‘sunteti sau nu homofob?’ si ca raspunsul a fost in 50% din cazuri “Da! Sunt homofob!”. E absurd. Misterul care invaluie chestiunea denota o data in plus intentia de manipulare.
    In exact aceeasi logica, ramane nelamurit – si, deci, dubios – cum a fost formulata exact intrebarea legata de regimul politic.

    Noua (publicului) ni s au livrat exclusiv concluziile, puternic imbibate de umorile si parerile personale ale autorilor sondajului (“grupul de cercetatori”). Care ar fi asadar in esenta aceste concluzii?
    Bref: e pe nasoale daca nu ti plac homosexualii si UE! Iar faptul ca atunci cand nu iubesti aceste 2 indiscutabile valori contemporane nu poti fi – logic!! – altceva decat doritor secret de dictatura – si, eventual, fanatic religios – este deja de la sine inteles.. Duhh!

    Nu stiu unde e lucrarea asta “minutioasa si inteligent croita” de care ziceti, dar stiu ca maniera in care au livrat publicului rezultatele pretinsului sondaj nu parea nici minutios stiintifica, nici inteligenta si, mai ales, catusi de putin obiectiva, cum s ar fi cuvenit in context.

    In rest, intr adevar interesante informatiile si sugestiile (ale Dv..din editorial, nu ale marelui sondaj, desigur).

  3. #3

    Minunat de trist editorialul.

  4. #4

    Un astfel de institut exista astazi, la Cluj, https://rist.ro/en.html

  5. #5

    Mitul dezvoltarii generale prin mai multa scoala (si mai ales prin extinderea elitelor universitare) persista dar nu e decat un mit, dle Buscu. Nu numai ca in practica nu-i asa, ci de fapt e taman invers. Sa va explic:
    1. Tarile Europei cu rezultate economice foarte bune, pun accentul pe practica: in Germania, Elvetia, etc, doar 30% din populatie are bacalaureatul, in schimb foarte multi au scoli profesionale la baza, urmate de specializari in “Fachhochschulen” – “facultati” profesionale.
    2. Alt exemplu: in anii 50-60 alfabetizarea si inmatricularea scolara era net superioara in Filipine in comparatie cu Corea de Sud. Coreenii s-au axat pe scoli profesionale si libera initiativa, “neglijand” scoala. Comparati va rog cele doua tari acum. Va pot da o duzina de astfel de exemple, around the world.
    3. Sistemul universitar din USA este de fapt un exemplu de parada in privinta ineficientei: extrem de scump, studentii se indatoreaza pentr decenii pentru o diploma de la o universitate prestigioasa, insa nu pleaca de acolo ca mari specialisti; dimpotriva, universitatile au un dublu interes de a incasa taxele si de a avea absolventi, indiferent cat de putin performanti sunt acestia – cine plateste 50-60 de mii dolari pe an ala pretinde si o diploma. Si o si primeste. De fapt la multe universitati americane s-au desfiintat examenele. Prezenta la cursuri si o doza nebuna de political correctness ajunge.
    Solutia pentru invatamantul romanesc e simpla: 70% din licee trebuie sa devina scoli profesionale bine echipate si sa produca specialisti pentru economie. Iar liceele de elita si universitatile sa-si ia va rog alt exemplu, nu cel american. Si sa fie cat mai putin in mana privata (universitatile private ajung, mai devreme sau mai tarziu, sa vanda diplome.
    Mult succes!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.