De la finalul lui 2016 și până astăzi au avut loc în România nenumărate alegeri. S-au ales, în toată țara, nenumărați președinți de asociații de proprietari, dar nu s-a schimbat guvernul, pentru că erau alegeri în cadrul asociațiilor de proprietari, nu alegeri parlamentare. În multe facultăți sau licee au avut loc baluri ale bobocilor unde au fost alese regine ale frumuseții, dar nu s-a schimbat guvernul, pentru că nu despre asta erau alegerile cu pricina. Am putea continua cu multe astfel de exemple, dar e foarte posibil ca și Klaus Iohannis să fi fost capabil să înțeleagă analogia.
De ce Klaus Iohannis? Pentru că el este cel care, săptămâna trecută, ne-a anunțat de la înălțimea dealului Cotroceni că referendumul din 26 mai și alegerile europarlamentare ar putea duce la schimbarea guvernului dat de actuala majoritate parlamentară.
„De data asta, există șansa unei schimbări reale! Semnalul, dragii mei, se va da pe 26 mai la referendum și la europarlamentare. […] Acum contează votul românilor! Și dacă românii înțeleg și vor ieși la vot, vom schimba România!
Există căi democratice, există soluții pentru România. Știu care sunt aceste soluții, știu cum să le pun în practică, dar, în tot acest demers, dragii mei, am nevoie de votul românilor.“
Așa grăit-a prezidentul, năucindu-se pe sine și năucindu-i pe toți cei care credeau că alegerile europarlamentare vor duce doar la formarea unui nou Parlament European și a unei noi Comisii Europene. Referendumul convocat de președinte, de asemeni, n-ar avea cum duce la schimbarea guvernului sau a majorității parlamentare. Și, totuși, președintele asta ne spune.
Klaus Iohannis a scris, recent, o carte despre Uniunea Europeană. Poate că ar fi timpul să o și citească, poate înțelege, în sfârșit, cum funcționează Uniunea Europeană și principalele sale instituții, Parlamentul și Comisia.
Dar nu este președintele singurul care nu înțelege cum funcționează lucrurile. Sunt pline partidele de astfel de oameni, iar asta se vede în campania electorală care a început legal de-abia pe 26 aprilie, ilegal încă din ianuarie. Campania nu este despre problematica europeană, este despre lupta care se dă pe baricadele județene pentru menținerea sau ajungerea la putere. Doar că puterea națională și locală nu se câștigă și nu se pierde pe 26 mai. Nici la europarlamenatre și nici la referendum. Din punct de vedere al funcționării democației românești, alegerile în care se schimbă autoritățile locale au loc de-abia în vara anului viitor, iar cele care pot duce la schimbarea majorității parlamentare și a guvernului vor avea loc la finalul toamnei lui 2020. Alegerile din 26 mai 2019 nu au, din același punct de vedere al unei societăți democratice funcționale, decât rolul unui foarte amplu sondaj de opinie. Or, așa cum spunea George W. Bush, „o țară nu se conduce prin focus-grupuri“.
Este foarte posibil să asistăm la o reorientare a electoratului român. Este foarte posibil ca actuala coaliție de guvernare să obțină un scor prost la europarlamentare, cum este posibil ca referendumul convocat de președinte să fie validat, având cvorumul necesar. Dar asta ar însemna automat că cineva are dreptul de a schimba guvernul prin „căi democratice și soluții“ pe care le știe cineva și mai știe și cum să le aplice? Nu prea. E o singură cale de a aduce în Parlament și la guvernare alte partide decât cele votate în 2016: alegerile anticipate. Or așa ceva nu vom vedea în România prea curând. Vom vedea, însă, probabil, traseism, schimbări de tabere, trădări la vot, sentințe oportune și accidente exploatate emoțional și politic. Nu-i nimic, merge și așa, dacă la alegeri nu se poate. Cât despre democrație, ia mai dați-o încolo, că prea ne încurcă uneori.
