Salvează-ne, căpitane!

Traian Băsescu a fost ajuns la bătrînețe de portretul propriei mizerii. Justiția pe care el a strîmbat-o ca să-și facă pe plac și să netezească drumul țării spre înapoiere l-a pironit la zid. Curtea de Apel București l-a confirmat colaborator al Securității, cu toate că, decenii la rînd, stratul gros de pupături în cur și lingeri pe mînă fusese menit să-l apere.

Nu e nici o noutate. Nici măcar perspectiva de a-l vedea pe drumul pușcăriei pentru fals în declarații nu mai înveselește pe cineva. Fiindcă, prin concluziile clarificate de acest verdict, realitatea îngrozește.

Monstruoasa farsă în care a jucat Băsescu a beneficiat, pînă acum, de îndoiala creștină. Deși erau documente care îi dezvăluiau turnătoria, minciuna și duplicitatea, încă nu se arătase Dumnezeu din cer să le confirme. Acum, însă, dumnezeul căruia Băsescu i-a cioplit o bisericuță pe pămînt – Justiția lui, a lui Macovei și a generalilor SRI – a confirmat. Bună sau rea, judecata e o ștampilă în care mulțimile cred. Și nu mai e nimic de făcut, căci una e să fii securist în dezbatere și alta cu hîrtie de la judecător. Firește, mai e Înalta Curte cu judecătorii ei de intelligence, dar consemnul de protecție a lui Petrov, se vede treaba, a expirat.

Băsescu a fost deconspirat cînd valoarea lui de întrebuințare s-a dus pe copcă. Ceea ce arată că, atîta vreme cît a fost președinte, dosarul a fost mînuit cu folos. Asta e concluzia care înspăimîntă: pe durata celor zece ani cît a fost președinte Băsescu, România n-a fost condusă prin rezultatul votului democratic, ci prin deținerea unui dosar. Cei care i-au ținut dosarul au condus, de fapt, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, politica externă, activitatea Guvernului Boc, politica judiciară (arestările, dosarele și condamnările), politica de înzestrare a armatei, strategia pentru infrastructură, cedarea resurselor și a rețelelor informative externe, contractele asfaltatorilor români (Cășuneanu) și străini, protecția investitorilor ruși de la ALRO și Lukoil, descinderile ANAF, distrugerea presei independente și celelalte. Practic, acest portofoliu de putere, ajuns la mîna celor care aveau hățurile președintelui turnător, putea genera, în cei zece ani, profituri de zeci, ba chiar sute de miliarde.

Nu s-ar putea spune că lui Băsescu nu i-a plăcut. A primit la schimb dreptul de umbla beat prin Constituție, de a se răzbuna pe unul și pe altul, de a-și tămădui adolescența senilă cu femeile de partid, de a combina o casă, un teren și a pune un ban deoparte din vînzări anterioare. Priviți-l acum cum se smiorcăie și cum își regurgitează minciuna. N-a știut că la contrainformații lucrează tot Securitatea, el, elevul și absolventul ei de lux! Băsescu – pe care milioane de naivi l-au adulat, căruia zeci de javre din presă i-au sărutat epoleții și i s-au gudurat pe sub scrot – a preferat să vîndă o țară cu tot cu popor, să o dea pe mîna tovarășilor săi mai mari în grad, decît să se facă un pic de rîs că a mîncat căcat în notele informative. Un pahar de whiskey de contrabandă, atît cîntărește acest președinte al Securității, căruia îi zornăie în piept, în loc de inimă, un cub de gheață.

Dar, la urma urmei, nu Băsescu e problema. El e doar fața cunoscută, e doar făptuitorul aflat la vedere. E un fel de Gheorghe Dincă obsedat să răpească și să ucidă speranțele minore ale unui popor amărît. Rețeaua care l-a utilizat e, în schimb, nedetectată. Băieții care împing marionete la vîrful statului și care fac din democrație un simplu ritual pentru prostime sînt bine-mersi.

Există, din acest motiv, o cale de salvare pentru Băsescu: să-și toarne stăpînii. Să indice grupul organizat, rețeaua de putere, mafia care l-a controlat. E cel mai bun cunoscător al mecanismului din care a făcut parte, a fost „cel mai informat om din România” și cel mai prețios buton al acestei Camorre. Din turnător, impostor și infractor, Băsescu ar putea deveni peste noapte salvatorul națiunii, mărturisitorul luminat care dă în vileag conspirația, turnătorul cel bun, securistul pocăit, trădătorul patriot, lașul devenit peste noapte erou.

Gîndiți-vă așa: veninul securist care a paralizat democrația are un antidot. Băsescu ține acel antidot undeva, într-o cutiuță, în cutiuța lui craniană. Două vorbe dacă spune, România își poate înțelege boala și se poate înzdrăveni. Așa că nu de turnătorie trebuie acuzat Băsescu, ci de refuzul de a-și ajuta țara să se vindece prin spovedania lui mîntuitoare.