Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Tăcerea muieilor

Zilele trecute, un neglijent, un împrăștiat, a scăpat un ac de cusut pe podeaua Internetului din România. În alte vremuri, evenimentul ar fi trecut neobservat. Dar nu și atunci. Era atât de liniște, încât atunci când acul a ajuns pe jos a făcut un zgomot de parcă s-ar fi izbit un baros de marmura dintr-o bibliotecă.

Și, totuși, n-a protestat nimeni. Nu s-a auzit nici o admonestare, nimeni n-a sărit speriat, nimeni n-a cerut liniște. Căci liniște era deja. Mormântală, abisală, de început de veac.

Vuvuzelele, fluierele, tobele și boxele portabile adastă, pline de praf, prin cămări, lângă steaguri tricolore și lângă steagurile UE, lângă mânuțe galbene cu mesaje mobilizatoare, lângă proiectoare, pungulițe cu rahat și lanterne de telefon mobil.

Este cumva uluitor ce se întâmplă cu simpatizanții dreptei, oameni care în ultimii trei ani au agitat apele mai ceva decât niște maeștri de ceremonii. Au luptat pentru principii, spun ei. Au luptat pentru a scăpa țara de Ciuma Roșie, spun ei. Au luptat pentru un viitor mult mai bun, spun ei. Și, iată, viitorul mai bun, normal, aspirațional, a intrat pe ușă pe 4 noiembrie, de mânuță cu președintele Iohannis. Iar ei nu mai spun nimic. Pentru că viitorul ăla nu e nici luminos, nici aspirațional, nici măcar normal sau de bun-simț. E cumplit, e arogant, e nesimțit și sfidător. Iar ăsta nu este decât preview-ul, varianta demo a ceea ce ne așteaptă în următorii patru ani, cu PNL cuibărit sub pulpana prezidențială.

Echipa Iohannis are catedrala ei a mântuirii: achizițiile de armament. Prima măsură a guvernului tranzitoriu Orban a fost să plătească mult în avans două miliarde de lei unor producători americani de rachete. Cheltuiala asta și multe altele asemeni, nenecesare, a dat peste cap bugetul, împingându-l înspre deficit. Și au venit, desigur, și împrumuturile. În cascadă. Grămezi de împrumuturi. Brusc, nici unul dintre specialiștii fără cinci minute de pe Internet nu s-a mai priceput la economie. Se pricepeau pe vremuri, acum nici patru luni, dar au uitat tot. Habar nu mai au, nu mai deschid gura să vorbească despre investiții, infrastructură, macroeconomie, curs leu-ero. Nimica-nimicuța. Tăcere totată.

Au ieșit la iveală mașinațiunile ministrului Sănătății. Omul, plătit ani buni de un spital privat, s-a grăbit să favorizeze acel spital în chiar începutul mandatului său ministerial. Pe față. Prins și în stare de incompatibilitate, ministrul a pur și simplu mințit, cu majestuoasă nerușinare, spunând că, de fapt, el operează pro bono. Pro bono, bre, adică moca, gratis, pe degeaba. Unde, în lumea plină de citate rafinate în care a crescut ministrul Costache, gratisul ăsta înseamnă vreo 20.000 de lei pe lună pentru 40 de ore de muncă. Și iar n-a zis nimeni nimic. Nu în lumea fedainilor Justiției, nu în lumea vărsătorilor de sânge pentru dreptate. Băi, iar nimica-nimicuța. O mare de muți disciplinați mărșăluiește resemnată spre victoria finală.

A dat Guvernul Orban 25 de ordonanțe de urgență într-o singură noapte, ca netoții. Fără avizele necesare, scrise pe genunchi în chiar ședința de guvern, nejustificate de nici o urgență reală. Ei, și? Mucles, liniște. Zici că sanatoriile și-au deschis, toate, filiale în bulele #rezist. Zici că a intrat în vigoare legea aia tembelă a nu mai știu cărui userist fără treabă, lege care ne-ar obliga pe toți să vorbim în șoaptă și să mergem în vârful degetelor.

Inexplicabile tăceri și absențe pentru un public gălăgios și agitat. Te uiți pe Facebook și, în loc de revoltele pe care le-ai aștepta de la oameni atât de fermi în apărarea unor principii, nu vezi decât trimiteri după fente. „Uau, ia uite, Oscarul!“ „Băăăăi, stați puțin, să vă arăt ceva miștoo! Ia uitați aici ce umbre pot să fac pe perete. Oooo!“

Te și întrebi: Băi, ce-au pățit ăștia? Ce-i cu ei? Oare sunt bolnăviori? Or fi pățit ceva, or  avea nevoie de ajutor. Poate sunt izolați prin munți, poate le-a tăiat cineva net-ul pentru neplată, poate sunt cenzurați de dictatori imaginari, poate, poate, poate…

Dar dacă explicația e mai simplă? Dacă, după ce au stat trei ani cu muia pe tricouri și pe pancarte, pe buze și de-a dreptul în gură, au răgușit? Cât de trist ar fi, cât de trist este…

7 comentarii

  1. #1

    Aveți răbdare vreo doi ani. Că așa suntem noi. “Alegem” răul cel mai mic până începe să ne usture. Și pe urmă îi alegem pe ceilalți și tot așa de vreo 30 de ani. Prostie e puțin spus.

  2. #2

    au dat atata muje ca acum sunt curiosi si vor sa ia…

  3. #3

    Nu au mai primit bani, e foarte clar.Acum cei care au finantat tot taraboiul considera ca si-au atins scopul si nu mai dau nici o centima.

  4. #4

    Din pacate, abia acum am inteles gloata de “membrii” din orice reportaj TV: Sa ma vada lumea, ca asa poate apuc si eu un os de ros (un sef, un director, ceva la stat)

  5. #5

    Cred că explicația ar putea să fie aceasta:
    PSD ul a fost/ este atât de urat de populație, încât PNL ul are credit aproape nelimitat.
    După ce isi consuma ăștia creditul, o sa ne dam seama că muia data PSD eului, se întoarce firesc , democratic , de la PNL.

  6. #6

    Va felicit! exceptional editorial. Concluzia, daca cineva o mai punea sub indoiala, acum este clara, REZIST a fost si este un angrenaj anume marsrutizat dintr-o anumita zona. a cantat, acum iese din scena. Mai trista e realitatea in care suntem, adusi de dreapta salbatica, mai trist e ca, in momentul de fata, duc tara intr-un grotesc dezastru, iar romanii dorm…acest lucru e cel mai trist

  7. #7

    Domne Silvache Covaciule, dar ceva la subiect poti sa ne oferi?
    Nu?
    Nu ar fi politic corect?
    Cacatul Peneledele nu miroase ca e al tau. nu?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.