Păzea că cimitirul sare gardul
și vine pitulat ca leopardul
pe urma noastră să ne lingă-n freză,
lătrat de o cometă mic-burgheză
din cartierul de beton și smoală
ce-i face o concurență neloială
cu șirul de cavouri suprapuse
unde-mpărțim, galanți, aceeași tuse,
același du-te-vino pîn’ la ghenă,
ca Iona, chiriași într-o balenă
care c-un pîrț ne zvîrle din servicii.
Treziți-vă, funcționari ai fricii,
adepți ai iluzoriei Elveții
care-n Balcani cultivă gîlci și frecții!
Hai, nu mai cochetați cu lumea asta,
lăsați-vă copiii și nevasta,
că dincolo de cruci și de cavouri
sînt mici intrări secrete în tripouri,
unde serafi castrați și dame grase
ne-mbie la șeptic și babaroase,
la alba-neagra și la păcănele,
popor cu șapte rînduri de măsele!
