Triumful prostiei asupra mediocrității

Astăzi, când până și cele mai solide și funcționale democrații ale lumii sunt puse la încercare de curentele razna-extremiste, România pare locul perfect în care prostia să triumfe asupra mediocrității. Ultimele sondaje arată că ne îndreptăm cu pași mari spre nicăieri și că nici un argument rațional, dacă ar fi să existe vreunul, nu mai poate să oprească tăvălugul delirului inculturii și inepției, ce se revarsă asupra unei clase politice prinse în ofsaid de propria strategie.

Terenul a fost pregătit decenii la rândul, încă de când am sărit pârleazul din comunism spre democrație. Noua nomenclatură, curățată de trecut în aburii tranziției, a înțeles perfect că, în lipsa unor instrumente de represiune, prostia și lipsa de educație ori cultură sunt condiții de bază pentru a controla o populație. Statul te vrea prost! Nu e doar o simplă vorbă, e realitatea unor decenii în care educația și cultura au fost sabotate și distruse sistematic, până în punctul în care chiorul a ajuns împărat în țara orbilor. Facem școală fără să facem carte, căci important nu e cu ce-ai ieșit în cap de pe porțile școlii, ci diploma pe care o porți la butonieră. Iată, trăim în țara în care diploma cântă, și o face atât de bine că s-ar fi lăsat de comedie până și Dem. Rădulescu, dacă ar mai fi trăit astăzi.

Inteligența naturală trebuie dublată de educație, de cultură, de un set de valori și principii fără de care o societate nu are cum fi liberă sau democratică. Iar aceste principii nu pot fi doar enunțate, ci trebuie cultivate, în școală, în spațiul public, prin puterea exempului pe care orice persoană ajunsă să reprezinte ceva într-o comunitate ar trebui să-l dea. În lipsa acestor valori și principii, românul și-a folosit inteligența pentru a se adapta, iar instinctele au luat locul, în mod natural, unor decizii raționale. Părinții își dau copiii la școală nu ca să învețe ceva, ci ca să aibă o diplomă pe care, dublată de pile și relații, să o poată folosi pentru a lua parte la dezmățul mediocrității. Oamenii se înscriu în partide nu pentru că vor să schimbe ceva ori să dea ceva înapoi societății, ci pentru că vor un set de relații și cunoștințe care să le asigure acces mai rapid la posturi, beneficii și resurse.

De sus până jos, mediocritatea și chiar prostia cu pretenții au măcinat întreaga societate. În România profundă nu contează ce știi, contează pe cine știi, iar asta mai cu seamă în sectorul public.

Proiectul de țară al nomenclaturii comuniste, convertită la capitalism, a funcționat de minune, chiar și cu influențele incontestabil benefice ale unui Occident care ne-a tras după el aproape cu forța. Românii plecați în străinătate au văzut cu propriii ochi că se poate trăi mai bine din muncă cinstită. Întorși acasă, însă, au văzut că se poate trăi chiar mai bine din furt la tine-n bătătură.

Prostia ca proiect de țară a funcționat și încă funcționează. Prostia s-a extins și se regăsește azi nu doar în păturile pe care nomenclatura le voia obediente, ci chiar în rândurile noii nomenclaturi. Era normal, previzibil! Iar acolo unde mediocritatea e vârful, prostia e greu de condus, cu atât mai mult cu cât ea a fost altoită cu o frustrare și o nemulțumire generale.

Suveranismul și extremismul care vin astăzi ca un tăvălug nu sunt nimic mai mult decât o șmecherie a unei inteligențe lipsite de valori și principii, gata să profite de incapacitatea mediocrității partidelor clasice. Europa, Occidentul, multinaționalele, tot ce nu e românesc trebuie înfierat, căci asta e noua fentă după care prostul de rând pare dispus să fugă.

Ăsta e peisajul de azi, reflectat în sondaje, cu un val extremist care stă să se aștearnă peste țară și căruia mediocrul veleitar din fruntea partidelor clasice nu pare să știe cum să-i facă față. Și toate astea se întâmplă în timp ce România normală – căci mai există și o Românie normală, încă ancorată în educație, cultură și principii – privește fără să poată face ceva. Căci România normală e astăzi mult prea mică pentru a putea depăși condiția de victimă colaterală a războiului dintre prostie și mediocritate.