Unde erați pe 26 aprilie 1986, în momentul istoricului eveniment pe care orice român care avea atunci cel puțin vîrstă școlară și-l amintește? Cel mai probabil, acasă, în patul personal, visînd vremuri mai bune: la 12,23 a.m., ora României socialiste cu program TV limitat și smartphone cu disc, nu există prea multe variante de răspuns la întrebarea asta.
În timp ce lumea de pe-aici doarme, vreo șapte sute de kilometri mai încolo, în Ucraina sovietică, explozia unui reactor al centralei atomo-electrice de la Cernobîl declanșează un dezastru nuclear care poate transforma jumătate de țară într-o imensă Hiroshima. În primele cîteva zeci de ore de după accident, politrucii locali încearcă să minimalizeze și să ascundă gravitatea celor întîmplate (oficial, nimeni n-are voie să știe că glorioasa Uniune Sovietică dă cancer la tot Pămîntul și frica de partid și de KGB e mai mare decît moartea) și, cît se testiculesc ei ce să facă, norul radioactiv călătorește deja fără vize deasupra Europei.
Spre deosebire de situația de după o catastrofă naturală cu distrugeri evidente, în jurul Cernobîlului nimic nu pare să fie anormal și viața își urmează cursul firesc. Dar pericolul ascuns începe să facă primele victime și lucrurile sînt cu mult mai grave decît după uragan, cutremur sau erupție vulcanică. Cu întîrziere de o zi, capetele luminate ale regimului comunist dispun evacuarea celor 50.000 de locuitori ai orașului aflat la trei kilometri de reactorul explodat, în timp ce sacrificiul unor oameni conștienți de misiunea lor sinucigașă continuă, angajații centralei, pompierii, militarii și toți ceilalți muncitori aduși să limiteze proporțiile dezastrului luptînd cu un ucigaș invizibil, pe care doar contorul Geiger-Müller îl poate detecta.
Cu excepția faptului că sovieticii vorbesc între ei o engleză foarte bună, coșmarul ăsta e reconstituit la cel mai mic detaliu în Chernobyl. Atmosfera specifică perioadei, blocurile, străzile, cercevelele crăpate ale ferestrelor, șpaga de la intrarea în spital, reacțiile iradiaților, totul dă senzația de documentar, de realitate brutală a unor zile înfricoșătoare în care lentila camerei joacă rolul unui martor ocular. Nu-i nevoie de nici o muzică de groază: simplul cîrîit din ce în ce mai accelerat al detectoarelor e suficient ca să-ți inducă starea de amenințare implacabilă, un efect terifiant, intens, care-ți îngheață sîngele în vine și te lasă fără cuvinte.
Chernobyl, 2019-, horror istoric, creat de Craig Mazin, difuzat de HBO, disponibil și pe HBO Go.
